Până pe 18 octombrie, condeierii nemțeni pot participa la concursul de eseuri „Mărturii”, organizat de revista „Familia ortodoxă”, tema din luna noiembrie a concursului fiind „Am văzut lumina cea adevărată…”.
Eseurile trebuie să cuprindă întâmplări adevărate (fie trăite de autor, fie aflate de la un apropiat al autorului), fiecare concurent având posibilitatea de a participa doar cu un singur eseu. Textul trebuie să fie original, eseurilor câştigătoare urmând a fi publicate în paginile revistei „Familia Ortodoxă”.
„Acest concurs a început de la un gând: acela de a face revista împreună, de a nu se auzi doar vocile noastre, ci și ale voastre, în paginile ei. Știam că avem cititori buni, dar așteptările noastre au fost cu mult depășite. Lună de lună primim de la voi rânduri emoționante, cuvinte adânci, frumuseți nebănuite, pe care, mărturisim, ne este extrem de greu să le jurizăm, pentru că firesc ar fi să dăm tuturor premiul I (cum s-a mai întâmplat, de altfel, și nu o dată). Lună de lună, concursul de eseuri avea să devină, de fapt, altceva – în primul rând nu un concurs, ci o bucurie de a fi împreună, și în al doilea, nu de eseuri, ci de mărturisiri. De aceea rubrica la care sunt publicate a fost intitulată «Mărturii». Am descoperit și noi, și voi, că mult mai valoroase, mai bine-zis neprețuite, sunt mărturiile adevărate, nu cele imaginate (oricât de măiestrit lucrate), și că mărturiile inimii, nu ale minții, sunt, de fapt, cele care ne adună împreună, ca într-o împărtășire de vieți din care toți avem ce învăța, din care toți ne întoarcem mai bogați, mai adânci, mai senini, mai sinceri, mai adevărați. De aceea, acest «concurs» nici nu poate fi un concurs, și cu atât mai puțin «de eseuri». Rugăm să ne iertați că numele i-a rămas așa cum a fost pus cu câțiva ani în urmă. Acest «concurs» este, de fapt, întâlnirea noastră de suflet, în care plângem, sau râdem – totdeauna împreună”, spun editorii.
Eseul câştigător va fi ales de către un juriu format din membrii redacţiei, în conformitate cu respectarea temei şi originalitatea scriiturii. Materialele se vor trimite la adresa de e-mail eseu.concurs@gmail.com sau la adresa poştală: Constantin Rădulescu Motru, nr. 23, bl,35, sc. 1, ap.2, sector 4, Bucureşti cu menţiunea PENTRU CONCURSUL DE ESEURI.
În vederea premierii, participanții trebuie să trimită, împreună cu scrisorile sau emailurile, și următoarele date personale: nume şi prenume, adresă, telefon.
Sunt oferite următoarele premii: Premiul I – un abonament la revista cu supliment pe 1 an şi o carte (se va anunța la finalul fiecărui număr al revistei); Premiul II – un abonament la revistă cu supliment, pe 8 luni; Premiul III – un abonament la revistă cu supliment, pe 6 luni și Mențiune – un abonament la revistă cu supliment, pe 3 luni.
Prezentăm, mai jos, un fragment din eseul recompensat cu Premiul I, în luna iunie 2018.
Minunea
„Bunica… Cândva a fost și ea doar o fărâmă de copil. Avea pe atunci trei ani. Și, mergând cu părinții pe ulița satului, la margine de drum, lângă rigola cu apă din fața unei case bătrânești, a zărit un mănunchi de frăguțe. Mărunte și coapte, așezate parcă acolo pentru ea. Era doar o fetiță. Și, pentru că așa sunt mereu copiii, și-a întins mânuțele pentru a le culege. O clipă doar. O clipă cât o viață de om!
Și-apoi, fărâma de copil a căzut… Și, din casă în casă, până la marginea cealaltă a satului, sub curgerea apei, copila a fost purtată în josul văii, spre vărsare. Până când, îndemnată de Bunul Dumnezeu, o bătrânică din vremuri demult apuse s-a aplecat spre a ridica pălărioara ce se zărea deasupra apei. Și, cuprinsă de spaimă, a strâns în brațe o fărâmă de copil!
De-atunci, bunica mea și-a pierdut darul vederii, putința de-a zări lumina, de-a privi frumusețile lumii acesteia, bucuria întâlnirii unei priviri mângâietoare și minunea de a-și privi propriul copil la vremea rânduită. A pierdut totul! Dar nici măcar o clipă nu s-a socotit pe sine însăși a fi pierdută. Mi-am petrecut toată copilăria alături de ea, până în cea de pe urmă clipă. Însăși viața ei a fost o minune! Și bunica a fost pentru mine minunea și binecuvântarea vieții mele.”
Irina NASTASIU