Cine nu iubește copii? Tocmai de aceea, atunci când plâng sau urlă ca să obțină ceea ce vor, sărim cu toții să-i îngrijim. Așa ne explicăm cum îi caracteriza scriitorul ardelean, care îi cunoștea foarte bine, Octavian Goga: „Maghiarii urlă de dureri închipuite“. Dar unul dintre sutele de semne de apreciere ale românilor este relatat, în 1909, de marele I.L. Caragiale: „Guvernul maghiar a ținut să facă de anul nou încă o mare bucurie și o deosebită cinste românilor. Tânărul nostru poet laureat Octavian Goga, aflându-se într-un otel al cunoscutelor băi Sf. Luca din Budapesta, a fost ridicat de poliție și dus la temnița ordinară, unde l-au închis între vinovații de drept comun, care-și așteaptă acolo judecata și osânda“.
Îi admir pe unguri și pentru că îl iubesc pe Primul Ministru, Dacian Julien Cioloș, ungur get-beget, dacă ne gândim că, de secole, precum și în concepția „poporului ales“ din Israel, origina etnică o dă mama. Și mama lui Cioloș are un nume neaoș maghiar („ciolo“, în limba maghiară se traduce prin cel care înșală. Eu cred că este o interpretare greșită. Pentru că poți să fii un „hoț cinstit“. Și, să nu uităm că Traian Băsescu și Comunitatea Europeană i-a dat certificatul de „onorabilitate“). Privind tatăl lui, îmi vine în minte versurile unui cântec popular pe care l-am cules, în timpul studiilor la Cluj, într-o o „anchetă folclorică“ în județele Zalău și Oradea: „Spune-mi mândro, spune-mi tu/ Cu cine-ai făcut pruncu/ L-am făcut cu cine-am vrut/ și cu cine… am putut“. Dar, vă rog să tratați aceste versuri conform țărăncilor din comuna Românași, care ne spuneau, chicotind, că aceste versuri sunt „îmbălăciuni“ (adică „vorbe proaste“).
Apoi, am tot respectul și admirația pentru unguri că au știut, întotdeauna, să se orienteze. A fost prima „republică sovietică“, primul regim comunist din Europa după Revoluția din Octombrie din 1919 din Rusia. Este vorba de Magyarországi Tanácsköztársaság (Republica Ungară a Sfaturilor, 21 martie – 6 august 1919) de sub conducerea lui Bela Kun, prietenul Anei Pauker. Ungaria realizează și alte recorduri. Apoi, din 1932, înaintea Italiei și a Germaniei lui Hitler, devine un stat fascist, prin regimul prim-ministrului Gyula Gömbös (1932-1936), care introduce teroarea antisemită în urma căreia, din 1932 până în 1944, au fost deportați și uciși peste 350.000 de evrei. Lucru lăudat de Reichsfurerul Hitler, care afirma, spre cinstea Ungariei: „Germania nu poate uita că Ungaria și Bulgaria au fost aliații ei în trecut“. (Adolf Hitler ,7 iulie 1940). Și, totodată sancționat de „româno-maghiarul“ Béla Bartók (născut la 25 martie 1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria – decedat la 26 septembrie 1945, New York), care afirma: „Dacă după moartea mea se va lua hotărârea să se dea numele meu unei străzi sau să se pună o placă comemorativă într-un loc public, atunci dorința mea este următoarea: atât timp cât fostele Oktogon-ter și Korond din Budapesta poartă numele acelor bărbați ca astăzi (Hitler și Mussolini), iar în Ungaria va exista o piață sau o stradă cu numele unuia din acești oameni, nu doresc ca nici o piață, nici o stradă și nici un alt loc public din Ungaria să poarte numele meu și nici ca vreo placă memorială să fie pusă într-un loc public“. Testamentul lui i-a fost respectat. Primul monument a fost ridicat, de români, la Sânnicolaul Mare. În Romania, acolo unde s-a născut și în țara pentru care a realizat, și s-a realizat, cu cea mai importantă culegere de folclor. Compozitor și folclorist genial, care a murit ignorat de Ungaria pentru „trădarea“ de a fi afirmat că toate cântecele populare din culegerea sa din Transilvania sunt românești, iar cele câteva așa-zise din folclorul maghiar sunt de inspirație românească.
Nu mai punem la socoteală crimele de tip „hunic“, barbar, ale armatei maghiare după Dictatul de la Viena din 23 august 1939. Să ne aducem aminte zecile de mii de suflete ucise de trupele „eliberatoare“, bătrâni, tineri și copii scoși cu baioneta din pântecul mamelor, pentru singura vină că sunt români. Dar nu e nici o surpriză. Căutați etimologia cuvântului „cioloș“ și veți înțelege ce s-a întâmplat atunci și ce se întâmplă și astăzi. Și veți înțelege mai bine „tragerea pe roată“ a lui Horea, Cloșca și Crișan. Ca și soarta lui Cofariu, „ungur“ român linșat în 1990, la Târgu Mureș. Dar, mai ales nu trebuie să ne mire. Din contră, trebuie să admirăm hotărârea, abnegația, moralitatea și tradițiile etniei ungare.
Și lucrul cel mai important este faptul că ungurii au știut să profite de toți vecinii lor: au luat de la slovaci „ceardașul“ și l-au făcut brand național, și-au însușit și le-au trecut în patrimoniul lor cultural costumele, dansurile și tradițiile populare ale vecinilor români, slovaci, austrieci, sârbi. Așa cum niciuna dintre marile personalități ale culturii și științei maghiare, precum și laureații Premiului Nobel, nu sunt de origină mongoloidă, adică ungară. Cinstit, pe mine, ca român, nu mă deranjează. Din contră, mă umple de mândrie. Pentru că toți marii istorici, de la cronicarul Simon de Keza (sec. XV) și până la, extremistul iredentist, László Tőkés recunosc că ungurii sunt români „maghiarizați“. Și românii, în spiritul lor de înțelegere creștină (indiferent de cultul religios pe care îl practică), își văd de treabă și nu sunt nicidecum invidioși că țara lor, România, acordă drepturi și libertăți nemaiîntâlnite în țările Comunității Europene sau SUA: folosirea limbii materne, învățământ în limba maternă, asociațiile etnice, folosirea tradițiilor, credințelor și manifestărilor etnice etc.
Închei cu ceea ce spunea Timotei Cipariu: „Aici la noi, românul e român numai împreună cu ungurul, iar ungurul e ungur numai împreună cu românul“.
C.H. ALUPULUI RUS