Păi cum să fie? Seriozitate maximă pe chestiuni serioase și degajare maximă în rest. De exemplu:
– Întâlniri de suflet între familii;
– Sport, gimnastică de întreținere, chiar la locul de muncă;
– Grija pentru week-end și vacanță;
– Umorul ca politică de personal;
– Muzică în birouri;
– Program PC pentru aniversări;
– Felicitări personalizate pentru tot personalul din partea MJ;
– Îngrijirea medicală și psihologică.
Evident, lista nu este limitativă, aș mai imagina multe, destule la propunerea personalului.
Întrebarea cea mai grea, care îmi vine acum, în legătură cu titlul de mai sus, este: Ce aș face cu corupții mei?
Dați-mi un răgaz să mă mai gândesc; vă voi ține la curent.
- Cum ar fi viața mea personală?
Haioasă, ca și acum.
Aș merge în continuare cu bicicleta la bustul gol prin București (chestie care s-a întâmplat la Piatra Neamț și pentru care am fost reclamat, unde credeți? Desigur, la Ministerul Justiției).
Aș alerga prin Cișmigiu sau prin parcul din fața Palatului.
Aș primi în birou pe toți amărâții cu necazuri, așa cum îi primesc și acum pe hanganii mei…
Aș avea șofer, secretară și bodyguard?
– Șoferul ar șoma. Dacă imensa plăcere de a conduce mașina o exersez acum pe o Dacie veche, puteți fi siguri că într-o mașină adevărată nu aș merge în dreapta. De altfel, acel loc mă stresează teribil, chiar dacă la volan se află asul așilor.
– Secretara? Ar răspândi prin birouri caricatura mea, opera prietenului meu Mihuț – singurul portret care mă satisface – precum și o serie de reguli de o mare slobozenie ale relației cu șeful.
– Bodyguardul? Ar trebui să fie un om de formație filofranceză, cu o cultură mai bogată ca a mea… Ar fi partenerul meu de jogging și bicicletă și profesorul meu de Aikido, pentru un ciclu de pregătire pe care tot îl amân de ceva ani.
Judecător Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com