Prin tradiție, la fiecare început de ciclu, ‘nea Gică îl invita la grupa lui, în prima oră, pe magistrul Tudor Radu Popescu, adică TeRePe-ul. A fost singura oră (oră academică, de două ceasuri) în care l-am avut profesor pe acest om deosebit. Îmi amintesc din acea prelegere, că a spus așa: Dreptul a fost adesea, în decursul istoriei, împotriva dreptății. Era degajat și pontos, cum îi stă bine unui om cu adevărat mare. Era specialist în dreptul comerțului internațional, dar nu numai teoretician, ci era implicat personal și direct în tot felul de activități de comerț ale României, și era mereu în avion, când alți români, chiar din eșaloane mai răsărite, nici nu visau să iasă din țară. Avea mereu prin buzunări bancnote din țările pe unde umbla, când a deține „valută“ în România era o infracțiune gravă. Era mereu înconjurat de fete faine pe care le încânta cu prezența lui, deși avea în jur de 70 de ani. În ședințele de partid (partidul comunist, altul nu mai era – vom reveni) ieșea din banca unde stătea (în amfiteatru) punea o mână la buzunarul vestei și trântea niște filipice cu tot felul de adevăruri despre tot ce-i trecea prin cap, de lăsau cu toții ochii în jos, neîndrăznind nici unul (din profesori mă refer) nici să-l mustre, dar nici să-l aprobe.
Circulau despre el tot felul de legende. Să vă spun una: Mai în tinerețe, după o aventură cam prea publică avută cu o studentă, a fost mutat disciplinar la Iași. Acolo se pare că o altă studentă, sorbindu-l din priviri, îi arăta vizibil că știe istoria lui, și ar avea interes în problemă. După câteva scene în care el a pasat chestiunea, la un moment dat a pronunțat replica ce a intrat în folclor: Domnișoară, strânge-ți picioarele, că n-au ăștia unde să mă mai mute.
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com
