Întru respectul adevărului, se cuvine să vă spun cum am reușit să intru la facultate, într-o perioadă când la drept era o concurență de 20-30 de candidați pe un loc, examenul consta în a învăța pe de rost două cărți (filozofie și economie politică), verificarea lucrărilor fiind făcută la punct și virgulă, în lipsa oricărui alt criteriu.
Prima oară m-am dus la plesneală, pentru că cineva drag mie mergea la același examen (la Iași), și am căzut, evident.
A doua oară am învățat ceva-ceva, dar departe de exigențele unui asemenea examen demn de Trăsnea. Nu mai țin minte dacă am fost la Iași sau la București. Am căzut, evident.
A treia oară, stimulat și ajutat și de șoferii mei și de doamna doctor, cum am scris mai sus, m-am hotărât, în sfârșit, să fac așa cum cereau marii examinatori, și să învăț totul pe de rost. Am reușit doar cu economia politică, gândindu-mă că la filozofie voi putea să înjgheb ceva din lecturi și din ce mai știam de la liceu. Mi-am citit la un mic magnetofon toată economia, și, pentru că lucram șofer, am luat scula cu mine, i-am făcut o legătură de alimentare la bateria mașinii și toată ziua ascultam acele inepții și fraze de lemn, încât ajunsesem să le visez noaptea și să văd în ochi mereu acea carte subliniată și mâzgâlită crunt. Strategia a dat roade, la limită: cu 9,50 la economie politică și 6,50 la filozofie, am obținut fix media 8, intrând razant, printre ultimii, puțin peste linia roșie.
Dar, am zis mai sus „întru respectul adevărului…“ Ce ascunde expresia asta? Nu ascunde mult, vă spun acum totul. După ce am început cursurile, am aflat că linia roșie fusese coborâtă cu șase poziții, ca să intre acolo unde merita o viitoare colegă a mea, fiică a unui profesor, aflată sub. Ei bine, eu nu am fost oficial inițial reușit, fiind printre cei cinci intrați grație colegei și tăticului său. Acum, colega respectivă este și ea de mult profesoară tot acolo. Săr’mîna, doamnă.
16. A doua tinerețe: student la drept
Prima amintire a studenției este aceea că am stat o noapte în curtea facultății, așteptând să fiu cazat a doua zi, și am avut ceva probleme cu o haită de câini.
Pe urmă, altele: pe când ne ocupam de amenajarea căminului, umblând eu pe holul clădirii, în pantaloni scurți și pe cap cu o șapcă făcută de mine, o colegă m-a întrebat cu toată politețea: Dumneavoastră sunteți geamgiul?
Nu prea aveam habar cu ce se mănâncă știința dreptului, nici nu știam ce voi face după absolvire, nu am ținut neapărat să am o diplomă de învățământ superior, considerând eu că a fi scriitor este posibil și cu diplomă și perfect fără, iar o facultate de litere nu a produs niciodată scriitori, în orice caz nu scriitori de valoare.
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com