*„Moldova va fi ruptă și împărțită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârșave și ticăloase“
Pomenit în fiecare an, pe data de 30 august, Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu, fiind considerat părintele limbii române literare.
„Proorocii despre vremurile din urmă și căderea creștinească a Moldovei“ este un document adus de Mitropolitul Varlaam de la pustnicii schitului lui Zosima din ținuturile Neamțului și oferit Mitropolitului Macarie, cu prilejul călătoriei sale prin Moldova. Descoperit de Paul de Alep într-un sipet al lui Duma Negru, documentul uimește prin actualitatea sa, descriind, pas cu pas, decadența vremurilor pe care le trăim, sărăcirea materială și duhovnicească a Moldovei, cotropirea și pustiirea pământurilor, jefuirea bogățiilor, urgiile și uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele mamelor, asaltul sodomiei etc.
„Vor pune biruri și pe aerul lăsat de Dumnezeu“…
„Moldova va fi ruptă și împărțită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârșave și ticăloase. La vremea din urmă o hiară roșie cu multe capete va înghiți întreaga Europă creștină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele. Oamenii se vor înrăi și vor strica obiceiurile pământului, înmulțindu-se între ei ca dobitoacele fără nicio nerușinare, lepădând Sfânta Taină creștină a nunții. Vor defăima obiceiurile creștinești dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sânge creștinesc. Mare urgie va fi atunci. Domnii pământului vor fi oameni vânduți satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. Moșiile strămoșești vor fi călcate cu japca și luate de străini după bunul lor plac, lucru nemaiîntâlnit în curgerea timpului în Moldova. Biserica strămoșească va fi rușinată de noile obiceiuri păgânești și papistășești, aduse cu sila de vlădicii lor cu apucături satanicești. Oamenii afierosiți lui Hristos cu slujbă veșnică vor lepăda sfântul chip și făgăduința înaintea lui Hristos, dedându-se la viața lumească de dinainte.
Pe pământurile Moldovei vor domni sărăcia, jalea, moartea și spaima
La vremea cea din urmă, pământurile nu-și vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moșiile fără de rușine, uitând că strămoșii lor le-au păstrat cu sabia. Legile creștinești ale țării vor fi lepădate, hrisoavele voievodale vor fi luate în râs, iar conducătorii netrebnici vor face legământ cu fiara apocaliptică. Vlăstarele moldovenești, urmașii domnilor și boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri și apucături ieftine. Bărbații vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnității lor și se vor acoperi în straie femeiești, iar femeile vor umbla precum bărbații. Adunările din sărbători și toate obiceiurile pământului vor fi schimbate în obiceiuri și apucături sălbatice, păgânești, aducând în Moldova, în locul jocului de sărbătoare, jocuri de la sălbatici. La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei va domni sărăcia, jalea, moartea, spaima, frica și omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii pământului biruri și legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei. Vor pune biruri și pe aerul lăsat de Dumnezeu. Hiarele pământului și păsările și toate dobitoacele își vor schimba firea lor și vor apărea alte feluri de dobitoace, iscodite după mintea omului, care vor fi slabe la trup și fără de folos.
„Moldova cea frumoasă și bogată va cădea în mâinile păgânilor…“
La vremea cea din urmă, oamenii se vor strânge unii lângă alții în tot felul de născociri, lepădând truda satului, munca va fi o rușine, rușinea va rămâne un obicei, iar cei drepți vor fi considerați nebuni. Se vor înșela unii pe alții crezând că asta e legea lui Dumnezeu. Și, în cele din urmă, ultima rânduială a pământului: se vor dezgropa oasele părinților și strămoșilor noștri, vor fi dărâmate bisericile, vor fi lepădate rânduielile creștinești și vor ieși un soi de oameni care, tot în numele lui Dumnezeu, vor face biserici fără cruce, vor nesocoti Sfânta Jertfă și, în cele din urmă, o vor amesteca în slujire cu păgânii. Așa arată Apocalipsa Sfintei Cărți a Scripturii, ca la vremea din urmă, când veți vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, războaiele pe alocurea, urgiile și uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeiești și oameni căutând liniștea de la un capăt al altuia al pământului, când graiurile se vor amesteca, ca altă dată în Babilon, și sfârșitul va fi aproape. Moldova cea frumoasă și bogată, plină de daruri dumnezeiești, plină de locașuri sfinte, plină de oameni harnici și credincioși, va cădea în mâinile păgânilor și a necredincioșilor, iar căderea ei va fi mai grea decât căderea Constantinopolului din vremea măritului nostru domn Ștefan cel Mare și Sfânt. Binecuvântat a fost pământul Moldovei și nerușinată a fost ocara oamenilor, care, prin faptele și apucăturile lor stricate, vor întoarce pe voievozi în morminte și vor face pe strămoși să lăcrimeze sub glie, stând cu fruntea plecată în fața Marelui Stăpân Hristos pentru rușinea lăsată de urmașii lor“. („Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum“, Ed. Cartea Ortodoxă, 2006, pp. 302-304)
Sprijin de la Kiev
Numele de mirean al Sfântului Varlaam a fost Vasile Moțoc, acesta provenind dintr-o familie de răzeși din Borcești, județul Neamț. Încă din tinerețe a iubit viața monahală, învățând carte la Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu, unde va aprofunda slavona, latina și greaca.
În anul 1602 intră în obștea mănăstirii Secu, fiind călugărit cu numele de Varlaam. Bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Se ocupă cu studiul cărților religioase, iar în anul 1618 traduce „Scara“ Sfântului Ioan Scărarul. În 1632 a fost ales mitropolit al Moldovei. Cu sprijinul domnitorului Vasile Lupu și al Sfântului Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reușește să înființeze prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care o instalează la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi“ din Iași. Pentru a întări credința ortodoxă, întemeiază la Iași prima școala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovnicești de la Kiev. În 1645, Sfântul Ierarh Varlaam a convocat un sinod ortodox la Iași, unde a fost aprobată Mărturisirea de Credință a ierarhului Petru Movilă al Kievului. În timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“ din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a Domnitorului Vasile Lupu. În 1641, Sfântul Varlaam a adus în această biserică moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.
Prima carte românească tipărită în Moldova
Cea mai de seamă lucrare literară a Mitropolitului Varlaam este „Cazania“ sau „Carte românească de învățătură“, lucrare ce cuprinde tâlcuirea la 32 de evanghelii duminicale și viețile sfinților de la 1 septembrie până la 29 august. „Cazania“ a fost și prima carte românească tipărită în Moldova, numărându-se până astăzi între scrierile cele mai importante din istoria vechii culturi românești. Ca reacție la propaganda calvină din Ardeal, Mitropolitul Varlaam a redactat „Răspunsul împotriva catehismului calvinesc“, prima scriere românească de polemică teologică, în care sunt condamnate ereziile și rătăcirile calvinilor.
După ce domnitorul Vasile Lupu pierde scaunul domnesc în anul 1653, Mitropolitul Varlaam se retrage la mănăstirea Secu, unde mai trăiește patru ani, până la moartea sa din 1657. În data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinților pe Mitropolitul Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.
Irina NASTASIU