– Pisica a murit, i-am spus.
– Aoleu, am auzit de la celălalt capăt al firului, a murit?!
– Da!
– Bine, bine, a murit, înțeleg, dar așa se dă o veste ca asta?
– Păi, cum se dă o asemenea veste?
– Trebuia să faci o poveste, să mă iei pe ocolite, să mă pregătești. Trebuia să-mi spui, de pildă, că, într-o bună zi, pisica mea s-a urcat pe acoperiș, unde era o tablă aproape smulsă de vânt, cu marginile ruginite, că s-a tăiat la o lăbuță, s-a infectat, și, după o grea suferință, după ce ai dus-o la veterinar, după ce ai tratat-o, cheltuind o grămadă de bani pentru salvarea ei, a murit. Uite așa se dă o veste rea. Ai înțeles?
– Am înțeles.
– Dar să lăsăm pisica…
– S-o lăsăm
– Spune-mi mai bine ce mai face tata.
– Păi ce să facă… Într-o bună zi, tatăl tău s-a urcat pe acoperiș…
Mă uit uneori, seara, după o zi plină, când nu mai pot nici să citesc, nici să scriu, la televizor. La ora 20 încep, pe cele câteva canale de știri, dar și la celelalte posturi, emisiunile principale de actualități și mă amuz adesea de felul cum este prezentată aceeași știre. Nu am studii de specialitate, dar am înțeles că o știre trebuie dată curat, fără inflexiuni suspecte ale vocii prezentatorului, fără amenințări, fără glas ridicat, fără panică, iar explicațiile trebuie să-l ajute pe privitor să înțeleagă contextul în care s-au întâmplat cele relatate. Așa, am aflat, se dau știrile pe marile posturi de actualități de pe planetă, pe BBC, de exemplu, sau pe CNN.
Dar la noi, ca de obicei, totul trebuie să fie altfel, la noi știrea trebuie stropită cu puțin parfum de Apocalipsă. Dacă, de exemplu, zilele trecute, Alina Gorghiu a apelat la Avocatul Poporului spre a cere rezolvarea unei probleme de interes național, pe un post de știri a apărut, minute în șir, pe burtieră anunțul: IMEDIAT: La cine apelează șefa liberalilor spre a-și salva pielea.
Pe acest post, când vezi scris, cu litere mari, IMEDIAT, te poți duce liniștit să faci o baie, poți mânca, poți trage chiar un pui de somn, și când, în sfârșit, revii în fața televizorului, mai mult ca sigur că vei citi, pe burtieră același anunț: IMEDIAT. Iar când, în sfârșit, se difuzează știrea așteptată, zeci de minute, cu sufletul la gură, de mulți telespectatori, realizezi că acea știre este, de fapt, un mare fâs, că pe alte posturi de televiziune a fost prezentată normal, trecându-se repede la alte vești.
Alaltăieri, de exemplu, și-a înaintat demisia procurorul general al României. Cele mai multe posturi de televiziune au dat știrea firesc, făcând comentarii la obiect. Pe postul amintit scria, sus, drept Breaking News, ceva de genul: Cutremur la vârful puterii din România.
Sau, câteva ore mai târziu: Declarație-șoc. Ori: IMEDIAT: Dezvăluiri după care România nu va mai fi aceeași.
Iar măsurile președintelui țării, firești după ce fostul președinte a pus în toate posturile cheie oamenii lui, oamenii grupurilor de interese ce-l susțineau atunci, sunt anunțate cu: IMEDIAT: Iohannis dă lovitură după lovitură. Cine urmează.
Aș putea da zeci de alte exemple, dar este suficient să comutați și dumneavoastră televizorul pe acest post de știri care și-a luat drept titlu chiar numele țării, ca să vă convingeți că așa stau lucrurile. Pe acest post totul e cutremur, apocalipsă, șoc, groază, sfârșit de lume. Iar dacă am avut parte de o iarnă mai blândă și, firesc, în februarie ea își va intra în drepturi, acum câteva seri se titra: IMEDIAT: Viscol extrem. Aflați în câteva momente ce ne așteaptă.
Aha, IMEDIAT, îți spui, dacă știi feliușagul acestui post de știri: baia, masa, somnul… și abia apoi… știrea.
Când se întâmplă, rar, să zăbovesc mai mult pe acest post de știri și, la un moment dat, sunt constrâns, de oboseala zilei, să mă îndrept spre dormitor, intru sub plapumă cu o strângere de inimă. Uite, îmi spun între veghe și somn, eu voi dormi acum, dar țara arde.
Vorba Conului Leonida, în fața iminenței revoluției de sub fereastra sa, după ce a citit în gazetă la rubrica „Ultimele știri“ (că dacă o fi să fie revoluție, crede el, trebuie să spuie la „Ultimele știri“): „Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întuneric, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și așteptând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale… Națiune, fii deșteaptă!“ (Cu dezolare) Și noi dormim, domnule!“
E drept, de cele mai multe ori viețile noastre curg monoton, între serviciu și casă, între zgomotul săptămânii și odihna din weekend, între vreo durere de cap și alta de măsea, ori de suflet. Avem nevoie de adrenalină, dar chiar trebuie să ni se servească, zilnic, știrile, ca și cum ar fi citite din paginile Apocalipsei?
Nu-i prost cine mănâncă zece pâini, spune un proverb, prost este cine i le oferă. În cazul nostru, vorba aceasta trebuie spusă pe dos: nu-i prost cine oferă în acest mod știrile, pentru că acolo este vorba de calupuri lungi pe publicitate, de rating, prost este cine le înghite.
Dan D. IACOB