*I-a tratat şi pe Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Carmen Stănescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Mihaela Runceanu
Un om cu o carieră medicală şi ştiinţifică impresionantă, pentru care unora le-ar trebui mai multe vieţi, medicul Costache Andone are, la cei 94 de ani, o luciditate şi un spirit viu demn de invidiat. Povesteşte cu entuaziasm şi cu mare plăcere, ori de câte ori are ocazia, în special celor tineri, momente din viaţa sa palpitantă. Este medicul care a înfiinţat, în 1949, prima Secţie ORL a Spitalului Judeţean Piatra Neamţ, cel care avea să fie cunoscut drept „naşul” echipei FC Ceahlăul, printre fondatorii echipei de volei Unic Municipal, iniţiator a numeroase asociaţii medicale, ştiinţifice şi culturale din judeţul Neamţ.
*Fântâna Mariei Tănase
O întâmplare nefastă a făcut ca în anii ’60, privighetoarea muzicii româneşti, Maria Tănase să concerteze la Piatra Neamţ, însă o criză cumplită a împiedicat-o să termine acel concert. „Cea care m-a marcat şi mi-a rămas profund în amintire prin drama ei, a fost Maria Tănase. A avut ghinionul şi neşansa că a venit să-şi piardă vocea chiar când era la Piatra Neamţ, cu un spectacol,şi a venit la mine. I-am pus pentru prima oară diagnosticul fatal, care de altfel i-a şi sfârşit viaţa. Am fost primul care i-am spus „Doamna Maria, îmi pare tare rău, dar nu veţi mai putea cânta niciodată!” Şi atunci ea, plângând cu capul pe umărul meu, încă nevenindu-i să creadă, m-a întrebat: Cum doctore, eu care mi-am închinat viaţa muzicii şi acestui mare public, să fiu condamnată să nu mai pot cânta?”. Apoi, din păcate, diagnosticul meu s-a confirmat. Iar, Ioana Radu în volumul său relatează acest episod dramatic”, îşi aminteşte medicul Costache Andone.
La 22 iunie 1963, Maria Tănase moare în urma cancerulului care se extinsese la plămâni. În testamentul lăsat, Maria Tănase cerea, ca o ultimă dorinţă, ca după moartea ei să fie săpată o fântână la care românii însetaţi să se oprească să bea apă şi să-şi amintească de ea. Din păcate, dorinţa ei nu a fost îndeplinită niciodată, din lipsa banilor, dar şi uitarea a avut un cuvânt greu de spus.
* Voci celebre au străbătut ţara pentru a fi tratate de el
După o viaţă dedicată medicinei, Costache Andone rememorează, cu numai 6 ani înainte de a împlini un secol de existenţă, cele mai importante nume pe care le-a tratat pe parcursul anilor: „Printre cei pe care i-am îngrijit trebuie să amintesc câteva nume celebre, care îmi fac cinste, o serie de cântăreţi care au venit din capătul ţării ca să-i tratez eu, printre aceştia au fost: Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Mihaela Runceanu, Jula, Constantiniu. După aceea, au fost actorii Carmen Stănescu, Alexandru Arşinel, Stela Popescu şi alţii”.
În timp, renumele talentului său medical i-a adus pacienţi din toate colţurile ţării, reuşind recordul de a îngriji peste 200.000 de bolnavi, cu diferite afecţiuni ORL şi de a opera nu mai puţin de 150.000.
* De la prima secţie ORL, la 50 de ani de activitate
În 1949 doctorul Andone era chemat la Piatra Neamţ, unde avea să-l cunoască şi să se împrietenească cu binecunoscutul dr. Gheorghe Iacomi „Cu masca pe faţă pentru că tocmai ieşise dintr-o operaţie, mi-a spus „Bine-ai venit! Noi aici nu avem specialitatea ta, de otorinolaringologie (ORL). Dar, îţi pun la dispoziţie 20 de paturi pentru ca să te dezvolţi. La 9 iulie 1949 executam prima intervenţie chirugicală, după un scurt răstimp de organizare. După aceea a urmat o perioadă de afirmare, însă primii 10 ani au fost de muncă susţinută, foarte grei pentru mine. Iniţial, cu o familie numeroasă şi cu un singur salariu, a trebuit să suport toate consecinţele acestei schimbări din viaţa mea. O serie întreagă de colegi au fost atraşi la Piatra Neamţ: dr. Palade, dr. Micşa, dr. Tudor şi alţii, minunaţi colegi pe care i-am adunat în jurul meu. Astfel, aveam să punem bazele unui puternic centru medical la Piatra Neamţ, un centru academic medical. În 1967 ca secretar, ulterior ca preşedinte de Filială a Academiei Oamenilor de Ştiinţă, am dezvoltat întreaga activitate ştiinţifică cu mare succes, în fiecare an am avut câte 6-7 manifestări ştiinţifice de mare ţinută profesională. Astfel am mobilizat şi am atras mari somităţi din lumea medicală şi ştiinţifică. Două mari momente au marcat toată această perioadă prolifică din viaţa mea: în iunie 1975, când profesorul Costinescu împreună cu mine am organizat Congresul Naţional de Otorinolaringologie, o mare cinste ce s-a acordat acestui oraş, iar în 1995, întors după o perioadă dramatică din viaţa mea de la Cluj, am fost chemat să organizez întâlnirea care mi-a făcut cea mai mare bucurie din viaţa mea. La Cluj am ajuns în urma unei infecţii cu un microb pioceanic, m-am trezit cu o gravă afecţiune hepato-biliară- duodenală. Am rezistat unei operaţii ce a durat patru ore, alimentaţia timp de 40 de zile a fost exclusiv artificială, în fine am fost salvat. M-am întors la Piatra Neamţ unde aveam să organizez o activitate sublimă: 50 de ani de otorinolaringologie. Am fost onorat de prezenţa tuturor profesorilor, participanţi au fost peste 400, într-o atmosferă academică deosebită mi-am prezentat raportul, am avut marea cinste de a fi sărbătorit şi emoţiile au fost cât se poate de mari, eram sărbătorit şi pentru faptul că eram membru al otorinolaringologiei la nivel de ţară. Am primit o diplomă de onoare inclusiv de la Societatea Mondială de Otorinolaringologie. Mi-am făcut datoria, prin mâna mea s-au dezvoltat 14 medici specialişti şi 25 de cadre medii. Am reuşit ca, de la numai 20 de paturi, să ajung la 40 de paturi, apoi la 90 şi să ajungem la cea de-a doua mare secţie de ORL la nivel de ţară, cu trei săli de operaţii, sală de bronhologie, sală de fizioterapie, de terapie intensivă”.
