Au pornit ca o afacere tradiţională de familie, de creştere a animalelor. De o mai mică anvergură. A urmat extinderea ei, cu bani din SAPARD-ul românesc. Că de la cel european n-au mai prins finanţarea, deşi proiectul a fost declarat eligibil.
Acum, au o fermă zootehnică de toată frumuseţea, cu peste 70 de vaci de rasă, construcţii noi, utilaje agricole moderne. O afacere de familie în care muncesc cu toţii, de la mic la mare.
Discuţia am început-o cu Cosmin, un tânăr de 22 de ani, dar cu mare drag de animale. În ferma părinţilor săi, Sînzîiana şi Gheorghe Dascălu, de bază sunt acum vacile cu lapte. Dar Cosmin vrea şi capre. Şi, cu siguranţă, va avea şi capre, că prea e hotărât… „Îmi place ceea ce fac! Sincer vă spun. Pentru mine e o treabă uşoară. Vreau să extind afacerea de familie, vreau să mă „axez” şi pe capre. Că dacă nu ne implicăm serios, nu muncim, nu o să avem nimic. Voi rămâne în agricultură, îmi sunt foarte dragi animalele. Am terminat liceul, la profilul de telecomunicaţii. Apoi am făcut şi cursuri europene de agricultor. Şi, cu siguranţă, voi mai face. Îşi trebuie pentru proiectele pe care le voi promva, pentru a prinde finanţarea, se cere pregătire de specialitate.” Apoi, foarte tacticos, ne-a „pasat” iute mamei sale, pentru continuarea discuţiei.
Discuţia cu Sînzîiana Dascălu a fost o încântare. La dozator, mereu cu sticlele în mână, soţul său „trăgea” serios cu urechea, mereu arunca privirea spre noi. „La început aveam doar 7 văcuţe. Acum, Slavă Domnului, avem peste 70. E foarte mult de muncă, dar ne descrcăm. Ne ajută şi copii, avem 3 băieţi. Cel mai mare, Cosmin, are 22 de ani, Denis are 18 ani, iar mezinul Ştefan Laurenţiu e de 8 ani. Au crescut în fermă, sunt obişnuiţi cu munca, cu animalele. În 2006 am avut prima finanţare mai mare, valoarea proiectului a fost de 180.000 euro, cu partea noastră de contribuţie. Dar a trebuit să facem şi un credit la bancă. Cu banii de la SAPARD am achitat o parte din costul tractorui de 100 CP, a utilităţilor de la grajd, în speţă cuşetele, sălile de clorinare, de muls şi de furajare. Clădirea am făcut-o numai cu bani din bancă, nimic de la SAPARD. Văcuţele erau ale noastre. Acum, avem grajdul propriu-zis, filtru, tancul de răcire al laptelui şi sala de muls. Toată construcţia este în formă de „L”, fiind dotată conform normelor europene. Cu furajele ne descurcăm, avem vreo 50 ha, teren în arendă şi în proprietate, pe care îl folosim doar pentru furajele necesare în fermă. Nu vindem nimic din ce recoltăm de pe aceste pământuri. Furajele le „facem” în folie, le tragem în vid, nu uscăm nimic. Cosim, la o oră greblăm, în urmă vine balotatul, transportăm acasă, unde vidăm, avem o maşină specială pentru asta. Suntem contrariaţi de faptul că au pus impozit pe pământ, dar şi pe vacă. Noi vindem produsul finit, adică laptele. Nu vindem furaje. Aici ar trebui să fie o diferenţă.”
Marea problemă a agricultorilor e valorificarea produselor, la un preţ bun, care să aducă şi un câştig minim. Familia Dascălu se descurcă, nu se plânge că n-are cui vinde laptele. La început avea contract cu firma „Dorna” , din Vatra Dornei. Ulterior a renunţat, recurgînd la o altă soluţie. Au cumpărat două dozatoare mari de lapte, pe care le-au amplasat în Piaţa Centrală din Piatra Neamţ. Aproape imediat s-a creat şi vadul necesar. Chiar dacă laptele curge direct dintr-o „maşinărie” mare, nu-i pus în sticlele „expuse” pe tarabe. Pe „stil”nou , toată marfa se vinde prin cele două dozatoare, unde este mereu coadă. Ca lumea să nu să se plictisească şi, în plus, să ştie exact de unde vine laptele, sus, pe dozator, e pus un „televizor” care „filmează” ferma de la un capăt la altul, cu tot ce are ea. Cumperi sticla cu lapte iar dacă ridici niţel ochii, vezi o vacă de toată frumuseţea, cea care ţi-a „furnizat” marfa. Deşi, pentru asta, familia Dascălu a cumpărat o maşină pentru transportul laptelui, autorizată sanitar -veterianar, cu bidoanele alimentare cu tot.
Deocamdată, vor continua vânzarea laptelui la dozator. Cererea de lapte neprelucrat este mai mare decât oferta familiei Dascălu. Aşa că rămân în continuare doar pe această afacere. Încă nu se gândesc la extinderea şi diversificarea profilului fermei. Adică să treacă şi la procesarea laptelui. Afacere care ar fi şi mai avantajoasă, dacă s-ar reduce TVA-ul la produsele alimentare. Cum frumos ni se tot promite!
