Se întâmplă ceva ciudat cu mine și cu oamenii pe care-i întâlnesc. Niciodată nu am simțit ceea ce simt în ultima vreme. De parcă cineva a organizat un labirint, te pune în interiorul lui și îți spune: „Descurcă-te, trebuie să ieși de acolo!”. E ca și cum intru într-o pădure adâncă și întunecată și trebuie să încerc să ies singur din ea, fără niciun fel de indicații. Am sentimentul că știu cum se numește problema care m-a adus în acest labirint – coronavirus, dar mai mult decât aceasta nu știu nimic. Simt cum cineva cu o putere mai mare mă dirijează, fără ca eu să am vreun control. Aparent, nu se întâmplă lucruri grave în jurul nostru, trebuie să ne izolăm, să stăm acasă, să stăm cu copiii noștri, în familie, să ne continuăm activitatea de acasă și mai mult decât aceasta, nimic. Dar, este o stare pe care nici nu știu să o descriu. Este o stare de confuzie în care cel mai mult te depășește gândul privind viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Nu știe nimeni la ce să te aștepți.
Am spus într-un alt articol al meu că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată, de când sunt pe lume nu am avut așa un sentiment, pe care nici nu pot să-l descriu. I-am spus unei doamne care a venit la mine la terapie (o parte din persoane care vor să încerce să fie în regulă îmi spun că preferă să facă terapie prin Skype, ceva ce nu am întâmpinat în mulți ani de activitate): „Este o lipsă de încredere, o frică nejustificată!”. Fiecare suspectează pe celălalt că el are coronavirus și că îl va îmbolnăvi. I-am spus acestei doamne că există trei posibilități, în funcție de timp: prima posibilitate este ca pe parcursul unui an de zile, lucrurile să se așeze și să uităm de coronavirus. Posibilitatea aceasta este foarte mică, aproape inexistentă, pentru că bănuiesc că nu se va putea descoperi un antivirus, un vaccin sau un medicament minune. Pentru că de la momentul în care ne dorim să descoperim și până se găsește soluția și se obțin toate aprobările trece mai bine de 1 an și jumătate. Va fi o criză existențialistă și economică atât de puternică, încât autoritățile vor fi nevoite să renunțe la sistemul existent astăzi și vor ajunge la concluzia că acest coronavirus face parte din existența noastră și trebuie să trăim cu el. A doua posibilitate va fi o schimbare care va dura undeva în jurul a doi ani de zile, cu perioade mai bune sau mai rele, în vară va fi o regresie a acestei pandemii, pe când iarna va da dureri de cap celor care se ocupă de coronavirus. Aceasta este direcția pe care o cred cea mai realistică, dar care va da dureri de cap foarte multor persoane, pentru că oamenii nu sunt obișnuiți să trăiască într-un sistem în care el nu mai are controlul, în care trebuie doar să trăiască de pe o zi pe alta. A treia este posibilitatea la care îmi doresc să nu ajungem niciodată, aceeea în care am intrat într-un labirint din care nu vom putea să mai ieșim, decât prin moarte. Este o posibilitate cu șanse destul de mari, dar eu sper să nu se ajungă la ea. Această posibilitate ne va aduce în situația în care va trebui să facem o mare schimbare, de la ceea ce s-a îmtâmplat în urmă cu 8000 de ani, dovezile aduse de Hamoradi, din Nordul Turciei, ce țin de modul în care privim noi lumea. Am putea să pierdem toate lucrurile frumoase și bune pe care omul le-a făcut, doar ca să supraviețuim, incluzând instituția familială, tehnologia, viața așa cum o știm noi astăzi. Toată tehnologia pe care noi o avem nu face nimic acum în fața coronavirusului.
Mă uit pe două canale, unul din România și unul din Israel. Conducerea României și-a propus să meargă pe aceleași direcții ca alte țări ale lumii și este cel puțin cu o săptămână în urmă față de Israel și se face o propagandă dezastruoasă. Toate știrile atunci când deschizi orice sursă de informare sunt legate de coronavirus, de parcă ar fi singurul lucru care ne interesează. Dar, viața merge înainte, oamenii se îmbolnăvesc și de alte boli, în spitale există secții și pentru alte probleme de sănătate. Dar, eu cred că în loc de o emisiune de o oră și jumătate, în care se dă mai mult de 90% numai despre coronavirus, 10 minute ar fi suficiente. Și se dă un sens fatalist, se numără zilnic câți s-au mai îmbolnăvit și câți au murit din cauza coronavirusului. În loc să se meargă la cei care au scăpat de acest virus, să se dea un sens ceva mai pozitiv, mai optimist, nu, se vorbește despre fatalitatea acestui virus și despre câți vor mai muri. Uitați-vă cum sistemul de sănătate din Italia s-a dărâmat în 24 de ore, aceasta este ideea, oriunde mă uit, același lucru. Da, este o pandemie pe care nu o ținem sub control și care poate să ducă, într-adevăr la un procent destul de mărișor de morți.
Dar, cine ne-a vorbit până acum despre rata mortalității, zilnic? Omul prin natura lui vine din pâmânt și pleacă în pământ. Nimeni nu vine să facă un calcul, de exemplu, în Italia, într-o zi întreagă, înainte de coronavirus rata mortalității era X, acum vedem că aceasta este cu Y mai mare. Privim lucrurile cu obiectivitate sau privim totul cu foarte mare subiectivitate și se toarnă benzină pe același foc? Se crează o temere la nivel global care nu are niciun sens. Faptul că oamenii nu sunt la fel, au caractere diferite, personalități diferite, sunt în lume popoare întregi care sunt diferite cultural, din toate punctele de vedere, face să nu avem o soluție minune care să se potrivească cu toată populația globului. Din această cauză nu putem cere să funcționăm toți după aceleași reguli și după aceleași norme. Din această cauză totul se prăbușește la urma urmei, de aceea se deviază de la normalitate.
De exemplu, astăzi se discută ce este normal și ce nu este normal legat de sănătate, informații care sunt mai mult pentru Casa de asigurări. 25% din populație sunt cei care au deviat, nu numai din cauză că sunt bolnavi, unii dintre ei nu acceptă autoritatea. Aceștia pot face mai multe probleme decât aceste 25 de procente, dacă se dă un ordin 70% vor merge pe respectarea acestui ordin, dar 25-30% nu vor respecta, pot să aibă probleme de sănătate, vârsta înaintată, probleme mentale. Aceste persoane care nu au nicio vină, sunt mai vulnerabile și numai prin faptul că ei intră într-o gândire obsesivă, ei nu mai funcționează ca lumea, influențează pe toată lumea, începând cu familia lor. Ei vor avea o teamă așa de mare să nu încalce legile că vor da drum liber la această boală și o vor răspândi mult mai rapid decât guvernul sau autoritățile vor să fie. Cu alte cuvinte, din momentul în care ni se arată sau ni se spune, uite, fii atent, acolo pe șosea este o gaură, crește exponențial posibilitatea ca noi să cădem în această gaură. Mulți vor să arate câte au făcut ei pentru această lume, știu că sunt într-o stare foarte riscantă și trebuie să ne arate cât de multe fac lucruri pentru noi. Dar, noi nu înțelegem lucrurile acestea. Noi intrăm cu toții în același loc, fără să înțelegem că acest coronavirus este parte din viața noastră. Cu cât vom înțelege mai repede că odată cu venirea iernei, mulți dintre noi se îmbolnăvesc de gripă și unii chiar mor, cu atât va fi mai bine. Cu cât vom exagera mai mult și vom pune mai mult accentul pe această problemă, cu atât ne va fi mai greu să acceptăm un lucru care face parte din viața noastă.
E posibil ca 70% din populație care au plătit și au muncit o viață întreagă să fie trimiși acasă, fără niciun fel de sprijin? Ei vor suferi atât de mult că se vor îmbolnăvi poate de o boală și mai gravă, poate vor dezvolta un cancer. De ce nu-și pun problema autoritățile și cum să echilibrăm lucrurile? Există în România mai multe mii de oameni care duc acest coronavirus și încă nu știm, pentru că nu au fost testați. Din fericire niciun bolnav din România sau Israel nu a murit încă. Dar, în Italia, în alte state s-a dezvoltat o formă a acestei boli care a dus la multe decese.
Dar, oare s-a ajuns în situația în care mii de oameni sunt puși pe aparate și sunt ținuți în viață, deși ei sunt mai mult morți decât vii, dar despre care nu ni se spune nimic, doar pentru a se ține niște cifre în anumiți parametri? Din momentul în care omul nu mai este conștient de această vitalitate, nu mai poți, din păcate să-i consideri normali, vii. Plătim foarte mulți bani să ținem acești oameni în viață numai prin aparate, ca să ni se poată spune într-o zi că a crescut vârsta de viață la peste 92 de ani, când înainte de cel de-al doilea război mondial nici nu se puteau gândi la mai mult de 55 de ani la bărbați și 60 de ani la femei.
Trebuie să spunem adevărul, trebuie să ne gândim la partea etică, omul să trăiască cât vrea Dumnezeu să trăiască! Trebuie să înțelegem la urma urmei că noi nu suntem nemuritori, noi nu suntem Dumnezeu! Trebuie să lăsăm lucrurile pe linia de mortalitate naturală și să ne facem astfel calculele. Când vom accepta că fiecare om are în el mai multe feluri de viruși și de bacterii care pot duce la moarte sau la boli grave? Deodată, au descoperit un virus și vor să închidă întreaga economie mondială. Trebuie să îmvățăm de aici că toate spitalele și centrele de sănătate trebuie să fie pregătite, să fie dotate cu aparatura necesară, cu materialele necesare, cu măști și mașini respiratorii, pentru că poate oricând să mai apară o altă pandemie. Trăim cu această frică că spitalele se vor umple și se va ajunge ca în Italia că nu vor mai face față spitalele.
Închei cu gândirea că în momentul în care fiecare din noi o să accepte lucrurile în starea lor naturală, normală, lucrurile vor merge spre bine.
Aștept comentariile, like-urile și gândurile dumneavoastră.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: dritzhakmiron@gmail.com
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro