Petrache Florin este membru columbofil în cadrul Asociaţiei Columbofile Neamţ, al cărei preşedinte a fost între anii 2003 – 2007 şi 2009 – 2011. De asemenea, Florin Petrache se numără printre puţinii crescători de porumbei la nivel naţional, care a reprezentat România la două Olimpiade Columbofile: Porto 2005 şi Budapesta 2015. Nu în ultimul rând, Florin Petrache a fost reprezentantul ţării noastre la Cupa Europei, în 2014 (Dortmund Germania) şi la Cupa Europei, în 2004 (Sombor –Iugoslavia).
Rep.: Domnule Florin Petrache, spuneţi-ne, pentru început, de când sunteţi pasionat de creşterea şi antrenarea porumbeilor?
Florin Petrache: Pasiunea pentru porumbei a început încă de când aveam 15 ani, iar fratele meu a adus acasă, într-una din vacanțe, patru porumbei pe care însă i-a abandonat, în scurt timp, în balconul apartamentului nostru. Mie mi-au fost dragi și am început să-i îngrijesc, documentându-mă cu privire la creșterea și îngrijirea lor. Prima competiție la care am participat a fost concursul „Puii Putna”, desfășurată în anul 1991, unde am obținut locurile 4, 6, 12, 17, 21, 27. Rezultatele m-au bucurat și m-au determinat să merg mai departe. Apoi, în anul 1992, au urmat primele clasări la Fond – locurile 77 şi 78 la Radom – 640 km, un concurs deosebit de greu, şi locul 31 Varşovia – 715 km.
Porumbelul, „atletul lumii zburătoarelor”
Rep.: Câţi porumbei deţineţi, în prezent?
F. P.: În momentul de faţă, deţin 80 de porumbei, un număr relativ mic comparativ cu marii crescători din străinătate, care deţin 500 – 600 de porumbei. Aceştia provin din liniile Van Bruaene, Van Spitael, M. Roosens, Robert Venus, Emiel Denys şi Kipp. Creşterea şi îngrijirea porumbeilor reprezintă un proces destul de costisitor, având în vedere că un porumbel mănâncă aproape 4 grame de mâncare pe zi, iar când hrăneşte puii cantitatea de hrană se triplează. De asemenea, pregătirea porumbeilor pentru participarea la competiţii presupune stabilirea unui regim alimentar optim, care să asigure eliminarea toxinelor, deoarece porumbelul depune un efort considerabil, parcurgând, în 10 ore, un traseu de 700 de kilometri.
Rep.: Porumbelul este considerat „atletul lumii zburătoarelor”, abilităţile lui de navigator stârnind curiozitatea şi admiraţia omului, încă din cele mai vechi timpuri. Ce ne puteţi spune despre orientarea porumbeilor pe traseele parcurse?
F. P.: De regulă, antrenorii mizează pe două calităţi ale porumbeilor: excelenta abilitate de navigare şi dorinţa puternică de a ajunge acasă. În cadrul unei întreceri, porumbeii sunt duşi la linia de start şi eliberaţi, câştigător fiind porumbelul care ajunge cel mai repede acasă. Punctul de plecare poate fi la sute sau mii de kilometri depărtare, însă porumbeii ştiu întotdeauna să se întoarcă în punctul de unde au plecat. Ei învaţă traseul, orientându-se după câmpul magnetic al Pământului, dar şi după poziţia soarelui, reţinând totodată locurile unde se află cursuri de apă, munţi sau şosele. Ştiinţa a oferit şi o explicaţie: în creierul porumbelului au fost descoperite cristale fine de magnetită, pe baza cărora porumbelul se orientează după câmpurile magnetice ale Pământului. Astfel, putem spune că porumbelul este o busolă vie.
Rep.: Cum decurge, de regulă, o cursă de porumbei?
F.P.: Porumbeii sunt duşi în cuşti speciale până într-un loc de pornire, după care sunt eliberaţi şi trebuie să se întoarcă acasă, unde sunt înregistraţi când calcă pe trapa de sosire. Există mai multe probe, diferite în funcţie de lungime. Proba de viteză, în care porumbeii parcurg 100 – 300 km, cea de demifond (350 – 500 km), de fond (500 – 800 km) şi maraton (mai mult de 800 km).
Rep.: Cum aţi putea caracteriza porumbeii, în câteva cuvinte?
F.P.: Porumbeii sunt fiinţe foarte inteligente şi sensibile. Se ataşează repede de crescător şi îi rămân fidel acestuia. De multe, se întâmplă ca un porumbel care este rănit într-un zbor, să caute o altă crescătorie ca să se adăpostească. Aşa s-a întâmplat cu unul dintre porumbeii mei, care timp de cinci ani a lipsit de acasă. În cele din urmă, s-a reîntors la locul lui, ceea ce demonstrează faptul că sunt statornici şi devotaţi. Este adevărat că noi, columbofilii, vrem să aducem la perfecţiune pasărea, un rol important avându-l ameliorarea caracterelor raselor de porumbei, respectiv îmbunătăţirea performanţelor sportive.
Rep.: În ultimii ani, numărul columbofililor din ţara noastră este în continuă creştere. Cum comentaţi acest fenomen?
F. P.: Este un lucru bun faptul că sportul cu porumbei atrage din ce în ce mai mulţi tineri, ceea ce asigură columbofiliei un viitor promiţător. Şi la nivelul judeţului Neamţ numărul columbofililor a crescut simţitor în ultima perioadă, Asociaţia Columbofile numărând în prezent 173 de membri, grupaţi în trei cluburi: la Piatra-Neamţ, Târgu Neamţ şi Roman. Este o preocupare frumoasă, cu toate că nivelul scăzut de trai din România îi împiedică pe columbofili să-şi pună hobby-ul în aplicare. Este un sport care, practicat cu responsabilitate şi discernământ, poate aduce multe satisfacţii.
Irina NASTASIU