- Nici o șansă. Chiar nici o șansă?
Litigiu comercial simplu, pentru 400 de milioane, jurist bun, instanță operativă, se câștigă la primul termen.
Când să treacă la executare, patronul și juristul descoperă mai întâi că „firma“ pârâtă nu are decât un nume pe un certificat: nici bunuri, nici bani în bancă, nimic. Dar observând că societatea este „în nume colectiv“ (SNC) cu asociat soția, se gândesc să le vândă bunurile personale. Iarăși surpriză: dumnealor nu au „oficial“ nici casă, deși locuiesc într-o vilă mare și nouă („Este a părinților“, spun ei „iată actele“), nici mașini, deși circulă, și el și ea, în câte o limuzină occidentală (ați ghicit, sunt tot ale părinților și astea).
Oare chiar nu mai au nici o șansă? Mai sunt, dar cu lupte mari, cheltuială multă și speranțe îndepărtate. De exemplu:
– s-ar putea face o cerere pentru declanșarea falimentului firmei. Dacă mai vrea să facă afaceri (sau „afaceri“), respectivul va plăti înainte ca judecătorul-sindic falit să-i interzică de a mai fi patron;
– s-ar putea promova unele plângeri sau procese penale pentru: înșelăciune, abuz de încredere, gestiune frauduloasă și alte infracțiuni ce se găsesc în legislația penală sau specială;
– mai există posibilitatea de a cere în justiție desființarea unor acte prin care mafiotul și-a creat singur starea de insolvabilitate (acțiunea pauliană);
– în sfârșit, cei interesați pot declanșa în numele debitorului unele acțiuni împotriva terților de la care el are (dacă are) de recuperat sume de bani sau bunuri (acțiunea oblică).
Despre cât costă toate acestea (bani și timp), patronul păcălit nu va afla decât promovându-le, pe rând sau pe toate odată.
Gheorghe MOROȘANU
(Întrebări, relații, comenzi P&J (carte PC, formulare, CD legislație de bază), la:
tel. 0747/258.553,
Email: nihilsinegeo@yahoo.com
Facebook: Geo Moroșanu)