- Contravenție enologică
Pe lista mea de ședință ca judecător a apărut într-o zi contestația unui patron din piața orașului împotriva unui proces-verbal de contravenție aplicat de un polițist, ia ghiciți pentru care faptă? Pentru că, țineți-vă bine, domnilor, patronul nostru își permisese să vândă vin vechi (!?). Așadar, micului întreprinzător, care nici măcar mașină nu avea și cărase cu cârca o lădiță cu 12 sticle de vin, și nici nu apucase să vândă vreuna, i se aplicase o amendă de 5.000 lei, plus măsura confiscării mărfii, pentru că aceasta ar fi avut termenul de valabilitate expirat.
Spre cinstea sa, colonelul jurist care a venit din partea poliției să „apere“ actul agentului său este un om cu mintea largă și cu suficient simț al umorului, deci a lăsat soluția la aprecierea instanței, adică a mea. Asta nu înainte de a fi avut noi doi, în plină și sobră ședință de judecată, o discuție de toate paralele despre oenologie, vinuri vechi și calitățile de degustător ale polițiștilor români. Ba chiar ne-am oferit să răscumpărăm noi doi marfa bietului patron, numai că ne-am încurcat când a fost vorba să plătim și amenda, cuantumul ei depășind pe atunci salariul nostru, al ambilor, pe o lună. Deci, neputând noi onora acel proces-verbal, am sfârșit prin a-l anula într-un deplin consens.
Învățătura ce trebuie trasă de aici de micul patron este dublă, dacă nu chiar multiplă:
– înainte de vizita ORGANELOR (constatatoare ale contravențiilor) trebuie să te înarmezi cu toată legislația ce prevede competențele lor;
– după, trebuie să știi când, unde și cum să ataci măsurile luate de respectivii.
Altfel, din două-trei vizite ale lor, te poți trezi falit.
- Condamnat la patronat
Un om deosebit de capabil și doritor de a intra în afaceri, dar fără bani, „s-a lipit“ de o firmă în mare și rapidă ascensiune, fiind numit director general executiv și primind și 5% din acțiuni. Devenise dintr-o dată „patron“ și muncea cu toată sârguința și cu bune rezultate, dar în scurt timp și-a dat seama că adevărații patroni sunt niște mafioți, colaborarea cu ei a devenit imposibilă și a vrut să plece, prezentându-și demisia și cererea de retragere din afacere. La care patronii i-au cam râs în nas: „Ce vorbești, dom’le, crezi că te retragi când vrei? Ia citește contractul dintre noi, la art. x“.
Omul scoate contractul și rămâne prostit: acolo scria că nu putea demisiona decât după un preaviz de un an și jumătate! Semnătura lui era în final autentică, mare și voioasă. În euforia discuțiilor inițiale, nu se gândise la implicațiile viitoare ale articolului x.
Desigur, până la urmă și-a rezolvat problema, căci ceea ce i se impusese era de-a dreptul muncă forțată, sclavie. Dar până când a demonstrat în instanță că acel contract era nelegal, că fusese indus în eroare la semnarea lui, până când avocatul lui a răscolit toată legislația muncii, de la cea europeană până la Constituția noastră și Codul român al muncii, păcălitul „patron“ și-a mâncat un an de viață, plus banii, plus sănătatea.
Pentru o simplă semnătură, dată cu ochii închiși.
Gheorghe MOROȘANU
(Întrebări, relații, comenzi P&J (carte PC, formulare, CD legislație de bază), la:
tel. 0747/258.553,
Email: nihilsinegeo@yahoo.com
Facebook: Geo Moroșanu)