Şi-a început afacerea dintr-o joacă, în urmă cu vreo 15 ani. Totul a pornit de la un frigider stricat. Atâta l-a „reparat”, încât a ieşit din el un… un incubator. Aşa a demarat afacerea cu scoaterea şi vânzarea puilor de găină. Apoi şi-a extins şi diversificat afacerea. A trecut şi la puii de curcă şi de raţă. Acum, se zbate să pună bazele unei ferme noi. Că aşa cere legea, să iasă în afara satului. Cu găini şi raţe, cu curci, cu tot. Cum se descurcă, ne-a povestit cu haz, cu încredere în steaua sa norocoasă.
„Totul a plecat mai mult din joacă, de la un incubator improvizat”
Rep.: Când aţi început afacerea? De ce curci, raţe şi nu găini. Cum are tot omul în ogradă…
Ciprian Avasiloaiei: Treaba am început-o cu mulţi ani în urmă, acum vreo 15 ani. Eu şi soţia mea Gabriela eram aproape nişte copii. Totul a plecat mai mult din joacă, de la un incubator improvizat. Eu l-am „construit”, dintr-un frigider stricat. Pe atunci eram elev în practică, la Azochim. Aşa am dat startul, a fost primul pas în afacerea cu pui. În timp, am început să-mi dezvolt business-ul. Avem acum şi incubatoare mai bune. Scoteam pui, mergeam la piaţă să-i vând. Prima dată am avut un certificat de producător, acum avem firma noastră. E drept că au mai trecut ceva ani până ne-am dumirit cam ce înseamnă scoatarea şi creşterea puilor. Când ziceam şi noi că ne va fi mai bine, a venit şi peste noi „gripa aviară”, care era cât pe ce să ne dea complet peste cap şi să ne „omoare” afacerea.
Rep.: Cum v-aţi salvat afacerea din calea acelei aşa-zise „molime”?
C.A.: Greu, dar ne-am descurcat, i-am făcut faţă cu brio. Nu am „căsăpit” nici o pasăre. Le-am vândut, numai noi ştim cum. Când s-a declanşat aşa-zisa gripă aviară, aveam în incubator 5000 de ouă. A trebuit să scot toţi acei pui şi să-i cresc. Lumea era speriată, unii oameni chiar credeau că-i o boală foarte periculoasă. Era multe lume „îndoctrinată”, foarte speriată de ce se dădea la televizor. În ochii unora nu mai eram crescători de păsări, eram doar infractori. Am vândut păsări cum am putut, numai noi ştim, dar am scăpat. Au fost mulţi fermieri care au falimentat din cauza gripei aviare. Mare păcat! Mare prostie!
Rep.: La ce stadiu sunteţi acum?
C.A.: Consider că tot la stadiul de începător. Ne chinuim din greu să facem o fermă, în afara satului. Dar e foarte greu. Musai trebuie să ne conformăm noilor reglementări. Cu toate că legile astea erau cu totul altfel când am demarat noi afacerea. Am cumpărat o suprafaţă de teren în afara satului Boţeşti, cam la 1,5 km de zona locuibilă. Am făcut gard, am pus porţile. Dar ni le-au furat imediat. Norocul nostru e că fapta s-a produs pe timpul campaniei electorale, când poliţia era mai vigilentă. Aşa i-a prins repede şi pe cei ce ne-au furat porţile de la fermă. Hoţii au zis că le-a luat din câmp şi aveau dreptate. Pentru că, în câmp, noi ne construiam ferma. E greu când muţi afacerea în afara vetrei satului. Nu ai acces la apă, la curent eletric. Nu discutăm legea, ne conformăm. Am fost nevoiţi să tragem apă, din surse proprii. E greu, nu sunt bani.
Rep.: Financiar cum vă descurcaţi?
C.A.: Greu. Nu sunt un client de încredere pentru bănci. Am fost la bănci pentru a lua credit. Recent, în iarna asta. Că am avut 3 luni de iarnă şi încă una, „bonus”, ca la „promoţie”. Băncile nu înţeleg profilul afacerii noastre şi nici specificul ei. Avem activitate cam două luni pe an, cât incubez ouăle, scot puii şi-i cresc un pic. În rest, „hibernăm”. Creştem un „pui zburat” pe care omul să-l ia acasă, să-l crească în continuare până la peste 2 kg, ori cât vrea el.
Rep.: De ce nu ţineţi mai mult puii, să-i creşteţi dumneavoastră până se fac de tăiat?
C.A.: Ne-am bucura dacă am creşte pui pentru abator. Dar, deocamdată, abatorul nu ne oferă un preţ bun. Nu ne acoperim nici barem preţul nostru de producţie. Nici vorbă de vreun câştig, acolo. Fie el cât de mic. Creştem „pui zburat”, nu mai mult de atât. Am colegi care au dat puii la abatoare, dar n-au mai primit banii. E un haos total.
Rep. Se tot bate moneda pe fondurile europene, multe fiind destinate exclusiv mai marilor ori mai micilor fermieri. Nu v-aţi încercat norocul şi dumneavoastră?
C.A.: Am făcut un proiect pentru fonduri europene. A fost declarat eligibil, dar n-am primit şi finanţare. Au fost multe proiecte la nivel naţional, aşa că bani s-au dat doar la cele cu punctaje foarte mari. În sectorul nostru de activitate sunt mai multe condiţii de îndeplinit, foarte costisitoare. Nu te poţi juca cu ele. Nu-i ca la o fermă vegetală.
Rep.: Aţi trecut de la găini la curci. E mai rentabil?
C.A.: Am venit pe piaţă cu rase foarte bune de curcani, ajung la peste 25 kg. Sunt rase grele. Le spunem şi cum să-i crească după ce iau curcanii de la noi. Le dăm „instrucţiunile” necesare. Furnizăm şi nutreţuri concentrate. Am „testat” bine piaţa concetratelor pentru păsări. Mi-am făcut şi relaţii, primesc marfa şi pe datorie. Ne înţelegem reciproc, trebuie să supravieţuim cu toţii.
Rep.: Sunteţi un fermier tânăr, priceput în afaceri. Merită efortul? Se întrevede un viitor mai bun şi pentru agricultori?
C.A.: Muncim de ne spetim şi, de multe ori, tot nu avem bani… Oare cum ne-ar fi de n-am munci deloc? Ce să merite? Să stăm degeaba? Asta nu se poate. Guvernaţii, dacă tot nu ne ajută, barem să ne lase în pace. Să ne lase să muncim. Nu la micii fermieri se face evaziunea fiscală. Cei care ştiu fac evaziune fiscală. Nu noi! Fermierii muncesc, unii nici nu ştiu cum e cu actele. Asta e, mergem înainte. Unde am greuşit, cătăm să ne îndreptăm. Asta e viaţa în afaceri.
Foto: Sorin PRUTEANU