* Convorbire cu dr. ing. Vasile Pop Silaghi, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cartofi din Moldova
Rep.: Ce se întâmplă cu cartoful pur românesc? Că de ani buni, numai cartofi străini mâncăm…Cândva, Neamţ era o zonă închisă pentru cartoful de sâmânţă. Mai e închisă ori şi-a deschis larg porţile?
Vasile Pop Silaghi: Teoretic este zonă închisă. Practic, e complet deschisă…Marea problemă a cartofului e sămânţa. Neperformanţa din domeniul culturii cartofului este generată de lipsa seminţelor certificate. La cereale oamenii au învăţat, pe pielea lor, că e bine să folosească sămânţă certificată. Nu mai vorbim de sfecla de zahăr, care se cultivă doar cu sămânţă certificată. La cartofi încă este multă reticenţă în această privinţă. Probabil din cauza preţului mare sau din comoditate. Aşa se explică de ce am rămas la o producţie medie de 12-15 tone la hectar, faţă de 40-45 cât obţine Germania, Olanda.
Rep.: La noi de ce numai atât?
V.P.S.: Cauza principală care afectează 70 % din potenţial o reprezintă folosirea seminţei necertificate. An de an, se pun în pământ cartofii luaţi direct din beci. Plus tratamentele care nu se aplică. Potenţialul biologic al seminţei certificate este net superior faţă de cartoful folosit, an de an, direct din beci. De fapt, la cartofi nu se foloseşte sămânţa, ci tuberculul, care este o rădăcină îngroşată. Turberculul extrage toată seva din frunze, iar viruşii atacă planta, frunzele. Dacă nu se foloseşte o sămânţă liberă de viroze, protejată într-o zonă închisă, apar problemele. Zona închisă este una protejată, clar delimitată georgrafic, biologic şi geologic chiar. Asta pentru că în acea zonă nu este voie să se cultive altceva, în afară de categorii superioare de sămânţă de cartofi. Nu putem vorbi de un cartof de sămânţă de calitate dacă alături se cultivă o sămânţă necertificată. Zonele închise au fost înfiinţate prin anii 80, inclusiv în Neamţ. Ele erau foarte clar marcate şi protejate, era aplicată tehnologia corespunzătoare. Legile respective nu-s abrogate…
Rep.: Zonă închisă pe care aţi „reactivat-o” dumneavoastră în urmă cu ceva ani…
V.P.S.: Da, asta s-a întâmplat după 1990. Din păcate, nu s-a urmărit aplicarea, respectarea legislaţiei, a nomelor privind producţia de sămânţă de cartofi. De asta, în toată ţara, nu numai în judeţul Neamţ, obţinem producţii foarte mici. Asta din lipsa materialului biologic sănătos. În Comunitatea Europeană aceste reguli se respectă. Înainte de 1989, ştiam numai 2-3 soiuri de cartofi pe care le importam, le înmulţeam la institutele de cercetare, în zonele închise. După 1990, s-au adus tot felul de soiuri, verificate ori nu. Unele rezistente la boli şi dăunători, altele nu. Unele foarte sensibile, neadaptate condiţiilor pedoclimatice de la noi. S-a adus sămânţa de cartofi din import fără nici un control, fără nici un fel de autorizaţie, unele de o categorie biologică dubioasă. Noi am neglijat producerea de sâmânţă autohtonă, am neglijat acel sistem piramidal de producere a seminţei şi de desfacere. Dar, în primul rând, am neglijat respectarea acestor zone închise. Aici nu trebuia cultivat alandala cartoful de consum.
Rep.: Ar trebui lucrat pe două planuri. Să fie reactivate zonele închise, ca să se dezvolte producţia autohtonă de sămânţă de cartofi. Apoi e şi schimbarea de mentalitate a ţăranului, să-l faci să ia sămânţă de cartofi de calitate, nu cea din magazia sa, din beci. E mai scumpă, voluminoasă…
V.P.S.: Mentalitate…Ţăranul nu va renunţa nicodată să-şi pună cartofi în grădină. Problema e cu cei din câmpul mare. Datorită bulversărilor, a nerespectării asolamentelor, dar şi a descurajării marilor producători, s-a ajuns unde s-a ajuns. Asta şi datorită importurilor masive. În special la cartoful de consum, unde intră foarte multă marfă fără acte vamale. Evaziune fiscală clară! Aşa s-a distrus şi sistemul de producere a cartofului de sămânţă. Cei care se respectă, care cultivă cartofi cu potenţial biologic ridicat, aduc sămânţa din import. Ceilalţi pun din beci…
Rep.: Cartoful românesc e pe cale dispariţie?
V.P.S.: În institutele şi staţiunile de cercetare avem cartofi de sămânţă românească. Dar nu se cumpără de către fermieri, n-a fost promovată cum trebuie. Apoi, nici cercetarea n-a fost finanţată, ca atare n-a creat şi n-a produs soiuri noi. Soiurile românşti sunt adaptate condiţiilor pedoclimatice de la noi, fac faţă mai bine capriciilor vremii, tolerează anomaliile climatice. Soiurile din import sunt mai sensibile la asta. Soiurile străine care se aduc la noi, dacă nu se multiplică într-o zonă închisă, după un an de adaptare la condiţiile climatice de la noi, nu dau producţiile scontate. Nu trebuie aduse din Olanda, şi puse direct în pământ românesc. La noi în ţară nu se cultivă soiuri de cartofi româneşti nici barem pe unu la sută din suprafaţă! Ca soiurile româneşti să nu să se piardă, ele se multiplică în institute şi staţiuni de cercetare, pe suprafeţe foarte mici. Doar atât!
Tina CONDREA