Bursa satului rămâne tot la tradiţionala masă din crâşmă
Dacă vrei să afli noutăţi despre tot ce se mai întâmplă în sat trebuie neapărat să treci în faţa unui pahar răcoros de vin pe terasa vreunui bar unde, oameni sfătoşi şi bine informaţi îţi vor face o radiografie a vieţii sociale atât pentru Butnăreşti cât şi pentru toată ţara. Aici, la masa cu pahare pline, se analizează în lungi discuţii inclusiv faptele mai-marilor fregători de la Bucureşti. După o zi grea de muncă la câmp nu există relaxare mai bine-venită decât cea oferită în reţeau de socializare reală şi on-line din faţa paharului cu bere sau vin de la gheaţă. Chiar dacă campaniile electorale pentru marile alegeri din toamnă nu au început încă să ajungă prin sat deja se fac pronosticuri şi se analizează în amănunţime fiecare posibil candidat la tronul României. Tot aici, la terasă, poţi afla preţurile cerealelor şi a animalelor şi poţi tocmi pentru o zi de muncă echipele de lucrători atât pentru munci în construcţii cât şi pentru cele agricole.
Ineditul Gelu
Până nu demult principala “bursă” şi reţea de socializare a satului era la crâşma lui Gelu. Om tânăr şi deschis la tot ceea ce înseamnă nou, Gelu, a devenit repede un barman-personaj cu statut de vedetă a satului. La el în local se punea lumea la cale, se bea adălmaşul unor noi tranzacţii negustoreşti, se analiza activitatea bună sau rea a politicienilor de pe plaiurile mioritice iar crâşmarul juca şi rolul de mediator. Vremurile bune în care centrul lumii satului Butnăreşti era la el în crâşmă au trecut iar concurenţa acerbă şi greşelile tinereţii reflectate în activitatea managerială au dus la punerea lacătului peste această afacere dar fără a-l schimba pe omul Gelu. Acesta a rămas la fel de optimist în ceea ce priveşte modul de a privi viaţa şi, cu toate greutăţile întâmpinate e pregătiti în orice clipă să o ia de la capăt, în orice domeniu.
Cei 5 şeptari norocoşi
Odată închisă afacerea, clădirea ce a adăpostit crâşma lui Gelu a devenit casa acestuia şi, aşa cum a fost atâţia ani locul de întâlnire a consătenilor săi a rămas şi în continuare un reper pentru toţi, inclusiv pentru călătorii ce ajung pe aceste meleaguri. Casa îţi sare în ochi de la distanţă nu numai prin faptul că e placată cu gresie cât prin gardul inedit ce delimitează proprietatea. Gardul pare a fi un templu închinat băutorilor de bere fiind o reclamă inedită pentru producătorii acestei băuturi apreciate cu precădere în anotimpul călduros. Tot pe gard, pe cinci din stâlpii de susţinere tronează câte un şapte mare ca să se vadă de la distanţă. Când şi-a închis afacerea Gelu ştia că va mai încasa ceva parale de la distribuitorii săi cărora trebuia să le înapoieze ambalajele aflate în magazia sa. Şi, nu erau puţine ambalaje, s-au adunat cât să încapă într-un mare camion. Din păcate socotelile lui Gelu nu s-au potrivit cu politicile marilor săi colaboratori de odinioară care I-au refuzat să-i primească integral ambalajele şi să-I plătească conform prevederilor contractuale banii daţi odată pentru custodia acestora.
“Ce Dunărea mamii lor să fac cu ele?”
Văzând că în magazie şi în garaj I-au rămas multe navete şi sticle de băutură Gelu şi-a făcut mai multe calcule dar, din păcate, din nicun astfel de calcul nu rezultau bani. “Să le las pe degeaba la depozite nu se merita. Să le arunc pe la gunoi sau pe câmp aş fi poluat mediul şi aş fi riscat şi vreo amendă de la Primărie. M-am întrebat într-o seară: ce Dunărea mamii lor să fac cu ele?” povestea Gelu. În faţa unui pahar rece de vin şi-a amintit faptul că, de când nu mai are crâşma i s-a făcut observaţia că prin gardul său se vede tot în curte şi e cazul să schimbe ceva. În dimineaţa următoare s-a apucat de lucru şi, amabalajele vechi şi fără valoare rămase în ograda sa s-au transformat în elemente ornametale pentru gardul său. Rezultaul final I-a făcut pe consătenii săi mai în vârstă să-şi facă cruce iar pe cei mai tineri să-i fotografieze gardul viu colorat. Astfel, Gelu, a reuşit să devină şi un model de urmat în ceea ce priveşte reciclarea şi refolosirea deşeurilor păstrând în acest mod mediul mai curat. Printre cei care îi admiră zilnic creaţia inedită sunt şi vecinii săi, angajaţii unei firme de confecţii ce-şi desfăşoară activitatea în clădirea fostului cămin cultural din sat.
Norocul a rămas agăţat pe gard
Pentru că în decursul anilor a fost un pătimaş jucător la păcănele căutând marele câştig a decis să îşi treacă pe stâlpii gardului cei cinci şeptari care, din păcate, nu i-au apărut niciodată în faţa ochilor la aparatele de vândut vise de măreţie. Astfel, casa sa a devenit de fapt marele său câştig pentru că de fiecare dată când se întoarce acasă îi întâmpină şeptarii norocoşi.
Aranjament floral unic în comună
Pentru că şi navetelor rămase le trebuia dată o utilizare practică neobositul Gelu a hotărât ca să le umple cu pământ în care a plantat seminţele diferitelor flori. Iar pentru a fi admirate şi mai bine florile ce urmau să apară a aranjat lăzile-ghivece într-aşa fel încât de sus să se poate vedea iniţialele sale, M şi G, şi vârsta la care a făcut acest aranjament floral inedit, 34. Dacă vremurile bune se vor întoarce şi, cu siguranţă pentru Gelu aceste vremuri vor veni, atunci când spiritul său antreprenorial o va lua de la capăt e hotărât să nu-şi mai repete greşelile tinereţii şi, în mod sigur nu va renunţa la acest gard inedit ce l-a făcut cunoscut şi dincolo de graniţele comunei sale.
Dan VASILIU