Prin lege, camerele agricole sunt definite ca instituţii de utilitate publică, nonprofit, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, promova şi ocroti interesele agriculturii, zootehniei si silviculturii, precum şi de a contribui la sporirea producţiei tuturor ramurilor agricole.
Funcţionarea camerelor agricole răspunde obiectivului de descentralizare a administraţiei publice centrale prin înfiinţarea unei reţele naţionale de structuri autonome ce promovează interesul public general, prin acţiune la nivel local şi prin integrarea specificului zonal în procesul de elaborare a politicilor diferentiaţe, pe tipuri de agricultură.
Camerele agricole au rol consultativ şi reprezintă principalul partener de dialog al autorităţii publice centrale cu competentele din domeniile directe ale agriculturii şi cele conexe, precum şi al celorlalte autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, pe domeniile de competenţă.
Guvernul, autorităţile publice centrale, judeţene şi locale, precum şi asociaţiile profesionale, cooperativele, sindicatele, patronatele sau orice alte forme de asociere ale acestora conlucrează, prin reprezentanţi, în vederea asigurării cadrului adecvat de infiinţare, organizare şi functionare a camerei agricole la nivel zonal, judeţean, regional şi naţional. Camerele agricole se constituie în urma alegerilor organizate la nivelul fiecarui colegiu zonal, judeţean, regional şi naţional.
Aceasta este definiţia de „dicţionar” a camerelor agricole, publicată în legea de înfiinţare a acestor forme reprezentative pentru lucrătorii din agricultură. Din, păcate, totul a rămas în stadiul de bună intenţie, deşi legea a apărut la finele anului 2010. E drept că, toamna trecută, s-a mai „mişcat”ceva în acest domeniu. Se stabilise colegiile electorale, se intocmise listele definitive cu candidaţi, se făcuseră chiar şi tragerea la sorţi a poziţiilor pe buletinele de vot. Următorul pas ce trebuia făcut era organizarea efectivă a alegerilor pentru Colegiul judeţean al camerei agricole Neamţ. Dar, totul a „încremenit”! Guvernul a trimis atunci în teritoriu o adresă prin care se comunica amânarea alegerilor pentru camerele agricole, până la noi ordine. Toate documetele întocmite până la acea dată urmau să fie sigilate şi bine secretizate. Iar atunci când se vor găsi banii necesari, cursul alegerilor pentru camerele agricole să fie reluat din chiar momentul sistării lor. Banii n-au venit, aşa că nici alegerile nu s-au maţinut. Documetele tot sigilate sunt! Dar n-or fi data rozătoarele iama în ele. Că prea stau de multă vreme dosite!
De la domnul Vasile Balcan, director SC Marsat Roman şi preşedinte la două Grupuri de producători agricoli, care s-a implicat, a pus mult suflet şi patimă, chiar a crezut în înfiinaţarea camerelor agricole, am vrut să aflăm dacă are noutăţi în această privinţă. Iată, discuţia purtată.
Vocea ţăranului, spaima politicianului…
convorbire cu domnul Vasile Balcan
Rep.: Se mai aude ceva despre camerele agricole?
Vasile Balcan: N-am nici o noutate. N-am informaţii oficiale comunicate în această direcţie. La un moment dat, pe la începutul acestui an, se vorbea de un nou proiect, iar prin lunile aprilie-mai urma să se treacă la organizarea alegerilor pentru camerele agricole. Suntem deja în luna iunie, şi nici o veste în privinţa alegerilor în camerele agricole ori dacă ele chiar vor mai fi sau nu înfiinţate.
Rep.: În acel nou proiect erau vizate moficări de fond? Ori numai aşa de ochii lumii şi în deplin acord cu interesele politice…
V.B.: Cine mai ştie. Ori de câte ori au prilejul, guvernanţii spun răspicat, că vor să depolitizeze tot, pe asta se bate mult monda şi în privinţa agriculturii.
Rep.: În legea veche, la nici un articol, nu erau implicate şi nici barem pomenite structurile politice. Se vorbeşte doar de reprezentanţii celor care lucrează direct în agricultură. Că unii au şi simpatii politice, e cu totul altceva. Zic eu!
V.B.: Sigur că aşa este. Chiar nu ştiu ce depoltizare vor să facă în „sânul” camerelor agricole, din moment ce se vorbeşte de reprezentaţii celor care lucrează direct în agricultură, de fermieri, de agricultori adevăraţi.
Rep.: Vor mai fi valabile toate demersurile făcute, actele întocmite până în momentul sistării alegerilor, în toamna trecută?
V.B.: Aşa s-a spus atunci. Nu erau bani pentru tipărirea buletinelor de vot şi pentru organizarea efectivă a alegerilor, de asta au fost sistate, mai exact amânate. Nici nu se mai ştie dacă în bugetul pe acest an sunt ori nu prinse sumele necesare pentru înfiinţarea camerelor agricole, pentru alegerea conducerii lor, la nivel local şi central.
Rep.: Credeţi că, într-un fel sau altul, camerele agricole chiar deranjează pe cineva, de acolo sus?
V.B.: Categoric da! Camera agricolă este forma cea mai reprezentativă a producătorilor agricoli, atât la nivel judeţean, cât şi naţional şi european. E clar că de asta îi deranjează. În forma actuală, chiar dacă sunt multe societăţi şi alte forme asociative în agricultură, nu există o voce unică de reprezentare. Vorbeşte fiecare, în stânga şi în dreapta. Camerele agricole ar asigura un singur punct de vedere, o voce unică. Astfel, agricultorii s-ar face mai bine auziţi, aşa s-ar găsi şi soluţii de rezolvare pentru multe din problemele lor.
Rep.: Vocea unită a ţăranului îi sperie pe politicieni?
V.B.: Mai mult ca sigur. Asta i-a speriat şi acum mai bine de doi ani, când a apărut legea privind înfiinţarea camerelor agricole. Toamna trecută i-a speriat şi mai tare, când, disperaţi, au amânat alegerile pentru camerele agricole. Vezi Doamne, le dau peste cap toate alculele electorale, de la alegerile parlamentare. Vom vedea ce va conţine noul proiect de lege pentru alegerea în camerele agricole. Dacă chiar va mai apărea vreunul! În legea iniţială, care nu-i modificată şi nici abrogată, erau nişte puncte care stârneau mai multe interese. Poate chiar şi loveau în ele! Unul este cel referitor la scoaterea din circuitul agricol al unor terenuri. Cel mai bine, situaţia o cunosc cei care lucrează pământul, cei din agricultură. În acea lege, aprobarea trebuia s-o dea camerele agricole. Asta, sigur, nu convine multora. Se umblă la nişte treburi, exact acolo unde vor tot ei să deţină controlul. Sunt mai multe interese. Scoaterea unui teren din ciruitul agricol înseamnă nişte bani. Dar contează mult şi amplasamentul terenului respectiv.Vrei să faci o vilă, o fabricuţă sau mai ştiu eu ce altă investiţie, automat, cauţi şi cel mai bun teren, pe care musai trebuie să-l scoţi din circuitul agricol. Trebie să deţii controlul şi în acest domeniu, nu trebuie să-ţi scape nimic.
Tina CONDREA