… Sau mai exact, dintr-o magazie de vechituri din interiorul redactiei unde, în câteva cutii stăteau trântite, cu praful de două degete pe ele, confirmările existenței recente ale Ziarului Ceahlăul.
Diplome emise de diverse instituții sau ONG-uri, cupe, medalii, trofee pe care scrie „Ceahlăul” și Sedpress „Ceahlăul” – adică, în ordine inversă, firma și produsul principal al activității.
Respectivele confirmări ale performanțelor economice – implicit a realizărilor gazetărești – poartă semnături și ștampile de la Uniunea Industriașilor, ministere, prefectură, direcții județene sau Camera de Comerț.
Să le ținem dosite pentru că o minte poznașă are impresia că și-a intabulat Muntele Ceahlăul pe o etichetă la fel ca zglobiul care cerea retrocedarea Cetății Neamțului? Ei, aș! Mai bine – temă de meditație – vă las să ghiciți în ce perioadă recentă acestă panoplie de aur pentru firmă și pentru produs fusese mazilită în debaraua respectivă, la un loc cu scaune cu trei picioare si alte produse inutile…
Odată scoase la lumină de zelul unei colege, la un inventar scurt, o altă fire iscoditoare a decretat scurt: lipsește șampania! Care șampanie?, întreb, gândindu-mă la vreo marcă cu sclipici. Cum care, aia care stătea mereu între diplome și cupe. Apare sticloanța și mă lămuresc – pe eticheta ei scrie cu litere de-o șchiopă Camera de Comerț și Industrie Neamț – anul 2006.
Aaa, mă luminez eu după câteva zile de beznă – deci nu de ieri de azi, ci de ani buni de zile de democrație și economie capitalistă postdecembristă, instituții adevărate din statul de drept România tipăreau cupe, diplome și chiar sticle cu numele Ceahlăul, cu numele firmei Sedpress Ceahlăul.
Ca sa fac o comparație, aș întreba (retoric, evident) dacă poate lua cineva, din sala muzeu a stadionului de la Borzoghean, istoria de zeci de ani a clubului de fotbal – tot Ceahlăul! – inițiat dintr-un vis galben-negru pornit de la Liceul Petru Rareș? Sau să le spună nemțenilor că nu le mai aparține, ca valoare a comunității, Muntele Sfânt căruia, altfel, îi zicem tot Ceahlăul?
Știți vreo națiune civilizată unde o etichetă valorează mai mult decât o istorie?
Istoria ziarul Ceahlăul – Sedpress Ceahlăul este, ca și prezentul, aici, pe Aleea Tiparului. Revenită, unde îi e locul, pe un umil raft, recuperată din lada de vechituri unde fusese pe nedrept aruncată.
Daniel VINCA
O istorie absolut adevărată.
O întâmplare ce îmi amintește de povestea gospodinei care aruncă și copilul odată cu apa din copaie.Dar, dacă acolo era vorba de prostie clară, urmașii la scaunul lui Viorel Tudose numai de prostie nu pot fi acuzați. Poate de neglijență ?
Și dacă tot vorbim de istorie și neglijență, poate n-ar fi rău să citați din când în când din colecția ziarului Ceahlăul.
Dacă mai există.
ADMIN: da, „debarasarea” de aceste urme ale istoriei ziarului Ceahlaul a avut loc intr-o epoca recenta. post Viorel Tudose. colectie? hmm… (ma refer la forma electronica).
Văd că-l menajaţi pe cel care a dorit să dosească istoria ziarului Ceahăul. De ce nu spuneţi clar că Bălănescu a scos trofeele şi orice urmă a vechiului ziar şi a vechii echipe de jurnalişti adevăraţi, ca să se exhibe pe sine?
Cinste celor care au rămas să muncească pe Aleea Tiparului nr 14 şi colegei dumneavoastră care a avut zelul să scoată din praf istoria recentă a ziarului. După cum spuneaţi, singurul ziar Ceahlăul adevărat.