* Tot ce adună canalul colector şi bazinele achiziţionate din fonduri Phare acum 8 ani se revarsă în râu
* Ministerul Dezvoltării a aprobat un nou proiect, pentru remedierea situaţiei
Un nou proiect de investiţii ar putea dezamorsa „bomba ecologică de la Agapia”, aşa cum însuşi primarul comunei a numit-o. De ani buni, câteva zeci de case, inclusiv 20 de case mănăstireşti, deversează reziduurile într-un canal colector care nu are finalitate într-o staţie de epurare, pentru că lucrarea începută în anul 2004 a fost lăsată în paragină. Situaţia e clasică şi aproape tradiţională în România: onstructorul a dat faliment şi fondurile Phare contractate s-au dus „pe apa sâmbetei”.
„După „n” drumuri la Bucureşti, făcute atât de preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, ne-am văzut visul cu ochii”, ne-a declarat primarul Niculae Nastase de la Agapia. „Ieri, preşedintele Tărâţă a semnat protocolul cu ministrul Liviu Dragnea, de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru acordarea sumei de 660.000 de lei la prima rectificare bugetară în vederea realizării unei Staţii de Epurare la Agapia”.
Preşedintele CJ Culiţă Tărâţă a subliniat, la rându-i, importanţa majoră a realizării staţiei de epurare, în condiţiile în care „la Agapia este o reală problemă de mediu pentru că reziduurile de la câteva zeci de case se revarsă pe un teren şi apoi în râu”.
Lucrările din proiectul amplu demarat în anul 2004 – care cuprindea reabilitarea zonei turistice Agapia – nu au fost realizate nici măcar pe jumătate, iar România a trebuit să înapoieze fondurile Phare Comunităţii Europene. Contractul de lucrări ar fi trebuit să se încheie în 2006. Beneficiarul proiectului era Consiliul Local Agapia, iar suma totală era de aproape 5 milioane de euro. UE asigura o finanţare de 3,2 milioane de euro. Contractor a fost desemnat Diekat SA, care urma să se ocupe de o lucrare extrem de complexă: reabilitarea fiecarui monument istoric prin subzidirea fundaţiilor, restaurarea tavanelor, podelelor, zidurilor, cablajelor electrice şi a coşurilor, reabilitarea străzilor şi aleilor satului mănăstiresc, instalarea conductelor de apă a canalelor de colectare a apei în cazul calamităţilor. În 2006 lucrările nu erau nici pe departe finalizate. Drept urmare, statul român a trebuit să returneze 300.000 de euro.
Acum, lucrările la staţia de epurare trebuie reluate şi sunt premise de finanţare, astfel încât dezastrul ecologic să fie stopat.
Geanina NICORESCU