„Boala articulațiilor“ ia amploare în rândul tinerilor

artrozaCe te faci când încheieturile încep să „scârțâie“ de la 40 de ani? E posibil să ai artroză, afecțiune tipică persoanelor vârstnice, dar care apare tot mai des și în rândul tinerilor. Pe termen lung, boala duce la distrugerea cartilajelor și la instabilitatea picioarelor pacienților. La Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț și în policlinică ajung, zilnic, zeci de persoane cu diverse afectări ale articulațiilor. Bolnavii ajung atât pe mâinile ortopezilor cât și ale fizioterapeuților, recuperarea fiind destul de greoaie, dacă problema nu este depistată la timp. Sunt bolnavi care au suferit diverse traumatisme la nivelul genunchiului și uneori al șoldului sau pacienți care au avut diverse intervenții chirurgicale – fie sunt purtători ai unui implant metalic, fie acesta a fost scos, dar tot au o sensibilitate.

Potrivit medicilor, artroza presupune o deteriorare lentă a cartilajului articular, progresivă și, din păcate, ireversibilă, dacă pacientul nu se adresează medicului la timp. Prin această deteriorare, cartilajul dispare încet-încet și apare uzura articulației. Se modifică mecanica articulară și apare un fenomen cunoscut popular ca „os pe os“. Practic, pacientul nu mai are deloc cartilaj, care este înlocuit de un os complet erodat, care, prin mișcare, provoacă durere.

Problemele articulațiilor apar la tineri din ce în ce mai frecvent, mai ales la grupa situată în jurul vârstei de 40 de ani. Potrivit medicilor, acestea sunt cauzate în principal de sedentarism. Pacienții nu au făcut niciun tip de mișcare, stau pe scaun în jur de 8, 10, 12 ore și, după ce și-au făcut din asta un mod de viață, la un moment dat, se trezesc brusc că vor să se apuce de sport.

Primul semn care ar trebui să ne alerteze este durerea la nivelul articulației, durere care apare nelegată de un traumatism imediat. Ulterior, apare diminuarea mobilității articulare. Articulația nu mai este flexibilă, nu se mai îndoaie așa cum ne așteptăm și se îndoaie din ce în ce mai puțin. Apare reacția lichidiană, cunoscută popular sub numele de „apă la genunchi“. Pacientul vede și simte că are o articulație dureroasă, tumefiată, mărită ca volum în comparație cu cealaltă și nu se mai mișcă așa cum s-a mișcat odată.

Dacă se ajunge la protezare, trebuie subliniat că există un program național de protezare, însă această intervenție se face în limita fondurilor disponibile. Casa de asigurări furnizează gratuit această proteză tuturor spitalelor, însă fondurile sunt întotdeauna insuficiente și se termină undeva spre jumătatea sau aproape de sfârșitul anului. Într-un astfel de caz, pacienții sunt nevoiți să aștepte până la alocarea de noi fonduri între două luni și un an, în funcție de gravitatea bolii, tipul de proteză, serviciul în care se adresează și experiența serviciului respectiv.

Geanina NICORESCU