Versurile imnului au fost scrise în iunie 1848 de către poetul Andrei Mureşanu, pornind de la o veche romanţă românească
Interzis de regimul comunist timp de aproape o jumătate de secol, „Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după decembrie 1989, drept Imn Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991. Proclamarea zilei de 29 iulie drept Zi a Imnului Naţional al României a fost făcută de Parlament prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998. În urmă cu 170 de ani, pe 29 iulie 1848, imnul „Deşteaptă-te, române!” a fost intonat pentru prima oară, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, de către un grup de tineri, în frunte cu Anton Pann, în faţa unui numeros auditoriu. Momentul fusese precedat de citirea textului noii Constituţii, la originea Imnului Naţional aflându-se poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunieiulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Există o serie de controverse privitoare la originea imnului „Deşteaptăte, române!”. Deși Anton Pann este considerat compozitor al cântecului, acesta cunoscându-l şi scriindu-l în notaţie psaltică încă din 1839, sursa de inspirație a imnului național ar fi de fapt romanţa „Din sânul maicii mele”, scrisă de Gheorghe Ucenescu (elev și colaborator de-al lui Anton Pann), melodie binecunoscută în epocă. Potrivit unei însemnări din 1852 a lui Gheorghe Ucenescu, Andrei Mureșanu l-ar fi rugat pe acesta, cu ocazia unei petreceri, să interpreteze câteva melodii care să-l inspire în compunerea unui imn: „Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compună un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mâncări şi băuturi, în onoarea ceraşelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» şi cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie, obligându- mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu patru Domni români şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu ceraşe înainte, îmi dete D. Andrei Mureşan poezia făcută, «Deşteaptă-te Române», îi probăm puţine rânduri şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toţi Domnii învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţămind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceia, cântul «Deşteaptă-te Române» s-au făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta mai bine şi regulat.” (enciclopediaromaniei. ro) Prima intonare oficială a imnului național Sursa, pe baza căreia s-a ales şi s-a adoptat legea „Zilei Imnului Naţional al României”, este Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Ţării Româneşti, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august, din care redăm un fragment sugestiv: „Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni, după oarecare încetare a boalei holerei, adunându-ne cu toţi cetăţenii Râmnicului Vâlcei şi chorul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în faţa cetăţii, precum şi d. Administrator cu toţi funcţionarii şi garda naţională înarmată, purtând şease stindarde tricolore, scrise pe dânsele devisa naţiei şi numele districtului, garda naţională având în numărul ei şi o trupă de Austriani, locuitori într-această cetate şi subscrisă de bună voe, au format un cortegiu foarte frumos. În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul magistrat o tribună împloiată cu ramuri verdzi de arbori şi un arc de triumf împletit cu flori şi cu sfânta cruce deasupra, unde, începându-se sfânta ţeremonie de către miniştri ceresci, s-au citit cele 21 puncturi din Constituţie, apoi suindu-ne pe tribună, am ţinut un discurs de o oră cu cele mai vii expresii asupra sfintelor drepturi naţionale, aşa încât tot cetăţeanul de orice religie mi-a răspuns prin mii de aclamaţii: să trăiască Constituţia, să trăiască poporul Român şi Guvernul provizoriu, rostind cu plăcere fiecare cetăţean şi jurământul pentru sprijinirea Constituţiei, iar garda naţională la cuvântul: să trăiască Constituţia ş.c.l. a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor.” (enciclopediaromaniei.ro) A unit inimile tuturor românilor Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de Independență (1877 – 1878) sau primul și al doilea război mondial. În special în contextul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan și emis pe toate stațiile radio. Pe data de 15 noiembrie 1987, în ziua revoltei de la Brașov, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fără întrerupere. În timpul revoluției din decembrie 1989, imnul a răsunat pe străzi, însuflețind uriașele mase de oameni, alungând frica de moarte și unind inimile tuturor românilor. Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Irina NASTASIU