„Părintele Justin este cel mai mare sfânt al ţării noastre! Dacă vă rugaţi lui Dumnezeu pentru Părintele Justin, îi va da un dar foarte mare cu care va ajuta foarte mult lumea!”, spune un pustnic care se nevoieşte în munţii României. Cuvintele pustnicului, spuse la puţin timp după adormirea Părintelui Justin despre cel ce a fost şi este Iubitorul, Mângâietorul, Rugătorul, Luptătorul, Sfântul, nu sunt deloc exagerate. Acestea reies, chiar dacă într-o foarte mică măsură, şi din mărturiile din această carte, care arată încă o dată nivelul duhovnicesc la care se afla Părintele în timpul vieţii pământeşti, iar apoi cinstea pe care Dumnezeu i-a oferit-o în Împărăţia Cerească. Cu siguranţă că Părintele Justin Pârvu, alături de ceilalţi sfinţi minunaţi, vor continua să ocrotească neamul românesc cu şi mai multă căldură cu cât vremurile vor deveni mai grele”, spune Vlad Herman, în cuvântul introductiv.
Ne va lipsi toată viaţa!
„Am fost la Părintele Justin Pârvu în 2009, împreună cu fiul meu foarte bolnav, care suferă de o boală rară şi căruia medicul nu-i mai dădea şanse de supravieţuire decât doi ani, dar acum are aproape şapte ani (…) Părintele s-a uitat la micuţ, l-a binecuvântat şi a pus mâna pe el. Fiul meu era complet paralizat, nici măcar capul nu şi-l ţinea şi nici să înghită mâncarea nu putea. O durere fantastică şi o baie de lacrimi sufleteşti aveam ca părinţi… Părintele Justin ne-a alinat sufletele în acel moment şi l-am întrebat dacă va trăi, spunându-i că doctorii nu-i dau nicio şansă de supravieţuire. El ne-a spus că, dacă Dumnezeu vrea, copilul va trăi, după care ne-a povestit o minune cu un băieţel ce căzuse în cap, undeva, într-un centru de plasament, şi i se spărsese craniul încât i se vedea creierul. Ne-a spus că el şi cu alţi preoţi au fost de faţă, iar cu ajutorul mai multor Sfinte Masluri, acel băieţel a supravieţuit. Când am ieşit de la dânsul din chilie, băieţelul nostru a început să dea din picioruşe şi să le mişte. Îmi amintesc că am rămas uimţi atât noi, cât şi oamenii care aşteptau la uşa Părintelui.” (Lucian Balasete)
A scăpat ca prin minune, cu ajutorul părintelui
„În primăvara anului 2014, mătuşa mea în vârstă de 75 de ani a suferit o comoţie cerebrală şi, timp de o zi şi o noapte, s-a simţit atât de rău, încât i s-au aprins lumânări, toţi apropiaţii crezând că va muri. Din dorinţa de a o ţine în viaţă, m-am rugat din toate puterile mele Părintelui Justin Pârvu cu credinţa în suflet că o poate ajuta. Am convingerea că rugăciunea mea a ajuns până în cer, la Părintele Justin, pentru că mătuşa, ca printr-o minune, a doua zi şi-a revenit. Nefiind în aceeaşi localitate, când ne-am întâlnit i-am dat o iconiţă cu Părintele Justin, spunându-i totodată să se roage celui care a salvat-o. Bucuria i-a luminat toată faţa şi repeta încontinuu numele Părintelui.” (Carmen, Oradea)
Irina NASTASIU