* „Cade pădurea pe noi, dar umblăm aiurea după pădurea dămucenilor! Ne dau tufe în loc de pădure!”
În comuna Dămuc s-au făcut puneri în posesie pe 7.000 ha pădure şi pe 3.000 ha păşune comunală pentru cetăţeni din judeţul Harghita. Primarul Anton Covasan susţine că multe din aceste suprafeţe fuseseră anterior expropriate cu acte în regulă, intrând astfel în proprietateta statului. După apariţia Legii 1/2000, au început retrocedările masive în favoarea harghitenilor. Aşa s-a ajuns la cele 10.000 ha cedate, în condiţiile în care oamenii din comuna Dămuc au rămas fără 1500 ha de pădure şi 100 ha de păşune. Pur şi simplu nu mai e loc şi pentru ei, terenurile din comuna Dămuc fiind deja „întrăinate”.
Întrebat cum vede soluţionarea problemei, dacă chiar mai există vreuna, primarul Anton Covasan s-a făcut „foc şi pară”. „Pădurea şi păşunea au fost date înainte de a fi ales eu primar, în anul 2008. Le-au dat fără a mai lua în calcul exproprierile făcute în 1936. Noi avem de primit pădure, dar cei de la Silvic nu vor să ne dea, zic că nu au unde. Bine că la unguri le-au dat. Avem în instanţă o acţiune de revizuire, să sperăm că reprezentanţii statului îşi vor face treaba cum trebuie acum. Barem în ceasul al doisprezecelea! Atunci poate voi putea lua suprafaţa de 1.500 ha de pădure în comuna Dămuc, nu trebie să mă mai duc după pădurea dămucenilor în comuna Tarcău ori în oraşul Bicaz. Cade pădurea pe noi, dar umblăm aiurea după pădurea dămucenilor. Am obţinut hotărâre judecătrească pentru 800 ha pădure, iar pentru diferenţă 700 ha avem acţiune pe rolul instanţei. Cei din Harghita au venit cu actele de dinaintea exproprierii, în baza lor au primit pădurea, deşi era a statului. Nimeni n-a sesizat că erau doi proprietari pe acelaşi teren, nimeni n-a întreprins nici o acţiune. Acum ar trebui să dea cineva socoteală. N-a dat la dămuceni nimic, nici o palmă de pădure. Când am intrat primar, în 2008, printr-o altă hotărâre judecătorească, am luat 1000 ha pădure. Am fost nevoit să accept s-o primesc în Parcul Naţional Hăşmaşul Mare. Am acceptat acel amplasament ca să iau ceva, să nu „rămân cu mâna goală”, asta în speranţa că voi primi despăgubiri. Dar nu ne-a dat nimic, deşi am făcut dosare în fiecare an. Harghitenii ţin pădurea dămucenilor, iar noi ne-am dus în Parcul naţional, de unde nu putem lua nimic. Cel puţin două composesorate ar trebui retrocedate, în suprafaţă de vreo 3000 ha. Dar nimeni nu vrea să ne ajute deloc. Bani nu avem la buget. Nu ne putem bizui pe pădurea comunală, să obţinem un venit din asta. Deşi avem drept la 1700 m.c. anual, nu vor să marce decît 400-500 m.c., ca să aibă de unde da „unguraşilor”, ei sunt mai şmecheri, se descurcă mai bine, au prioritate. Avem de primit cele 1500 ha de pădure comunală, dar, de fiecare dată, cei de la Direcţia Silvică Neamţ spun că nu au unde să facă punerea în posesie pe raza comunei Dămuc. Ultima dată voiau să ne dea nişte „tufe” în cartierul Mărceni-Bicaz, la baraj, spre lacul de acumulare. Nu pot să iau aşa ceva pentru dămuceni, ei au avut pădure bună. Măcar dacă ne-ar fi dat pădure la Tarcău, comuna cu care ne învecinăm. Mă trimit la Bicaz, după „tufe”! Nu se poate aşa ceva! La Dămuc s-au făcut ravagii în pădure, au „chelit” munţii. Dar nu dămucenii sunt vinovaţi, au fost nişte conduceri responsabile de acele tăieri. Dar nu le-a întrebat nimeni nimic. Au făcut dămucenii puşcărie, oameni simpli au fost închişi. Pentru ce?”
Până una alta, cele 1500 hectare din pădurea comunală a Dămucului rămân „suspendate”. Asta dacă nu accceptă, vorba primarului Anton Covasan, tufe în loc de pădure. Cât despre celelalte 1000 hectare de pădure, ele sunt la „bună păstrare”, în Parcul Naţional Hăşmaşul Mare. Că doar e rezervaţie naturală…
