*Sărăcia nu vine din siloz, ci din preţul grânelor
Depozitarea şi, mai ales, preţul cerealelor au fost amplu discutate în ultima vreme, până la cel mai înat nivel. De altfel, s-a şi dispus un control în acest domeniu. Noi am vrut să vedem cum se prezintă situaţia în judeţul Neamţ, mergând în ordinea firească a fluxului legislativ care trebuie respectat pentru ca spaţiile de depozitare să fie cu toate actele în regulă. „Cine are o magazie ori un siloz de depozitare, vine la noi, la Direcţia agricolă, cu documetele cerute, apoi megem noi la faţa locului să vedem dacă sunt întrunite condiţiile corespunzătoare , după care îi dăm autorizaţie de depozit. În judeţ, avem date multe astfel de autorizări, pentru silozuri ori magazii de depozitare. Licenţa de depozitare o eliberează Ministerul Agriculturii. Dar mai întâi de asta trebuie ca fermierul să aibă autorizaţie de depozit. Noi şi Finanţele Publice verificăm dacă sunt întrunite condiţiile pentru licenţă. Dacă situaţia este corectă, trimitem dosarul la Ministerul Agriculturii, de unde se ridică licenţa de depozitare,” ne-a declarat Valentin Chiper, inginerul care se ocupă de autorizări şi licenţe de depozit în judeţul Neamţ.
În Neamţ licenţă de depozitare au doar două firme: MARSATpentru silozurile de la Roman şi TCE 3 Brazi pentru silozurile de la Roznov.
*În Neamţ, prima licenţa de depozitare din ţară
Cu certificatul de depozit e mai complicată treaba. De aici s-a aprins şi disputa între preşedinte, premier şi ministrul Agriculturii. În ţară sunt doar câteva firme mari care deţin certificat de depozit. Iar fermierii noştri nu au. Că de asta sunt ei nevoiţi să vândă cerealele la preţuri foarte mici. La nivel naţioanl, doar pentru 3 la sută din producţia de cerele sunte emise certificat de depozit.
Problemă pe care am discutat-o cu Vasile Balcan, director MARSAT Roman, posesorul celor mai mari spaţii de depozitare din Moldova. „Eu am licenţa numărul 1 din ţară, tocmai pentru a da certificate de depozit. De atunci, din 2009 de când s-a dat legea, nu s-a dat nici un astfel de certificat. Producătorul agricol trebuia să aducă marfa la mine în siloz, iar eu să-i dau certificat de depozit pentru cantitatea de cerealele aduse la siloz. Marfa respectivă poate fi folosită şi ca gaj pentru un eventual credit bancar. Când vinde produsele agricole, returnează banii la bancă. Dar sunt foarte multe costuri suplimentare, cu dobânda la bancă. Apoi trebuia să plătească şi pentru depozitarea cererealelor, în siloz se face uscarea şi condiţionarea lor. Nu vin agricultorii pentru certificat de depozit. Cu cheltuielile care sunt în bancă şi cele cu depozitarea nu le mai iese nici o socoteală. N-a venit nimeni să depoziteze cerealele la siloz, ca să poată face credit la bancă. Asta e problema care se tot discută acum, că preţurile sunt mici. Producătorul să depoziteze marfa, ca s-o vândă mai târziu când vor fi preţuri mai bune. Problema este prost înţeleasă. Dacă s-ar da bani de la guvern pentru dobînda bancară şi pentru cheltuilele cu depozitarea ar fi altă treabă. Înainte aşa era. Din anul 2009, de când a apărut legea asta, nu s-a mai dat nici un ban pentru asta. Aşa că fermierul se duce pe cheltuială în plus. Poate valorifa la preţ mai bun decât cel de acum, dar poate fi şi mai mic. Normal ar fi ca, mai târziu, preţul produselor agricole să fie mai mare faţă de cel de la recoltare. Într-o piaţă normală! Eu am avut ani când, în aprilie, am vândut grâul la un preţ mai mic, decât cel de anul anterior, de la recoltare.”
Adevărul e că, faţă de anul trecut, preţul la cereale a scăzut foarte mult. Cel mai dramatic la porumb, ajungând acum să fie cam de 40 la sută sub cel de anul trecut.La grâu, preţul a scăzut de la un leu la 0,67 lei pe kilogram.
Tina CONDREA