Reporter: Cât de grave sunt traumatismele asupra umărului?
Ilie Onu: Aceste afecțiuni se regăsesc în genere la sportivii de performanță, la sportivii de week-end, la persoanele care practică meserii prin care solicită umărul, cum sunt cei care bat cu ciocanul constant sau care lucrează cu instrumente care produc vibrații și care ajung în timp să traumatizeze ireversibil umărul. Să nu uităm și stările posttraumatice provocate de accidente rutiere, de căderile de la aceeași înălțime, și așa mai departe.
Rep.: Sunt procese ireversibile?
I.O.: Dacă nu sunt traumatizate foarte grav țesuturile moi și dure, procesul poate ajunge să fie reversibil. O ruptură completă nu se poate trata prin fizio și kinetoterapie sau o fractură nu se tratează prin fiziokinetoterapie, dar aceasta ajută la consolidare.
Dar țesuturile moi, cum sunt tendoanele, coafa rotatorilor, ligamente, burse, labrum etc., pot fi tratate cu ajutorul fiziokinetoterapiei.
Rep.: Când trebuie bolnavul să apeleze la fizioterapeut?
I.O.: În mod normal, după ce a stat în ghips sau cu orteză ori după recomandările medicului ortoped, este de preferat ca pacientul să-și reia repede activitatea. Cu toate că recuperarea este un proces natural, poate apela la fizio și kinetoterapie, pentru alinarea durerii, scăderea inflamației, resorbția mai rapidă a lichidelor care se acumulează intra- și extra-articular, pentru redobândirea funcțională a articulației.
Chiar dacă medicul ortoped nu recomandă expres fiziokinetoterapie, trăim în secolul vitezei și nu oricine poate aștepta luni de zile pentru a-și reveni. Statistic, din păcate se observă că recuperarea făcută tardiv, după ce bolnavul trece prin episoade dureroase și de blocaj al umărului repetate, duce la beneficii scăzute în recuperare.
Noi ar trebui să fim abordați imediat după imobilizare, după eliminarea ortezei, a feșei etc. Umărul este o articulație greu de diagnosticat cel puțin clinic, sunt câte 7 teste pentru fiecare componentă – articulară, musculară, de stabilitate, leziunea SLAP, care vizează labrumul. Labrumul este un manșon fibrocartilaginos care înconjoară cavitatea glenoidă și este continuat de capsula articulară, care este destul de moale, elastică dar rezistentă mecanic și care poate durea enorm. După perioade prelungite de stat sub imobilizare, capsula se poate întări, se poate retrage și asta afectează mobilitatea umărului, iar în cursul recuperării pot apărea dureri, motiv pentru care noi facem tratament concomitent cu medicație antiinflamatorie, antialgică, tocmai pentru ca partea de kineto să nu fie făcută „pe uscat“ și să amplifice durerea. Iar asta nu trebuie să împiedice procesul recuperator, pentru că, așa cum am mai spus în articolele anterioare, singura cale pentru recăpătarea mobilității este mișcarea, nu există medicament! Mișcarea făcută științific, cu etape, cu obiective, recomandată de fizioterapeut.
Rep.: Iar tratamentul cuprinde fizio și kinetoterapie?
I.O.: Da! Pentru că fizioterapia – însemnând masaj, electroterapie, laserterapie – este dedicată durerii, inflamației și lichidelor care se adună extra-articular. Apoi se trece la partea de kinetoterapie, care înseamnă gimnastica articulară și musculară aplicată pacientului în etape. Inițial, noi facem aceste exerciții pacientului, îi luăm brațul și-i mobilizăm umărul manual, până la limita durerii, prin tehnici pasive de mobilizare, prin decoaptare – o procedură prin care se îndepărtează sub control capetele articulare pentru a îmbunătăți mobilitatea structurilor moi. Kinetoterapia este singura care recuperează lipsa mișcării și poate că este mai importantă decât fizioterapia.
Mai este kinesiotapingul, o procedură ce poate fi inclusă în cadrul programului de kinetoterapie și care ajută la stabilitatea articulară, la reducerea durerii mușchilor și structurilor moi, la susținere.
Ceea ce trebuie bolnavul să înțeleagă este că după terminarea celor 10 ședințe de fizioterapie și la finalul programului de kinetoterapie, va fi învățat să facă anumite exerciții pentru acasă, prin care să mențină tonusul muscular și mobilitatea articulației, împreună cu bandajarea kinesiologică, în scopul efectuării unui program complet de recuperare. Apoi, pacientul revine periodic pentru controlul evoluției și verificarea exercițiilor.
Noi, aici, la Departamentul de fiziokinetoterapie avem în această perioadă circa 40% din pacienți care vin cu afecțiuni post-traumatice și reumatice ale umărului, ale genunchiului. Iar adresabilitatea este mare, pentru că noi aici la clinică avem o abordare completă, prin care oferim unui pacient posibilitatea de a-și face toate investigațiile și consultațiile de care are nevoie, într-un sistem integrat, prin echipa de specialiști cu care colaborăm.
Cristina IORDACHE