Copiii părinţilor plecaţi în străinătate şi rămaşi în grija bunicilor umplu cabinetele centrelor de reintegrare.
Fenomenul e confirmat şi de Centrul de reintegrare a copilului, coordonat de către Complexul de servicii de zi.
68 de cazuri sunt sub monitorizarea Centrului, dintre care majoritatea o formează adolescenţii de 16-17 ani care au rămas în grija bunicilor.
În majoritatea situaţiilor, apar frecvente conflicte între generaţii – nepoţi/bunici. „Tinerii au nevoie de părinţii lor, nu de bani sau de cadouri. Adolescenţii rămaşi în grija bunicilor ajung să aibă dificultăţi de comunicare cu cei din jur” a menţionat directoarea Centrului, Claudia Cozma.
Psihologul care discută cu aceşti tineri afirmă că: „Un adolescent se află la vârsta critică când are nevoie, mai mult ca oricând, de părinţii lui, care să-l ajute şi să-l înţeleagă. Ajunge să nu mai comunice cu bunicii, să nu-i mai asculte, să se răzvrătească şi uneori lipseşte şi de la şcoală”.
„Avem cazul unui copil foarte bun la învăţătură, care este la liceu. Locuieşte împreună cu bunicii. Bunicul are 70 de ani şi este imobilizat la pat, iar bunica este şi ea destul de bătrână . În momentele sale de relaxare tănărul vrea să asculte muzică, dar bunicii nu îi permit, motivând că nu suportă muzica. Tânărul este descumpănit, i se pare firesc să aibă dreptul la o relaxare, având în vedere că învaţă foarte bine. Pe cealaltă parte bunicii îşi susţin punctul lor de vedere. În asemena situaţii oferim consiliere atât copilului, cât şi bunicilor, scopul nostru fiind menţinerea copilului în familia lui de bază”.
Au fost situaţiii când copii au abandonat şcoala şi au plecat la părinţi în străinătate, atât de dornici sunt să fie fi alături de părinţi. Astfel de centre, prin specialiştii lor, încearcă ameliorarea situaţiei dintre copil şi familia sa în vederea unei bune reintegrări.
Mihaela Racovanu