Oamenii străzii au găsit Speranţa
* Deşi nopţile nu sunt geroase, boschetarii găasesc înţelegere şi un pat curat
Adăpostul pentru oamenii străzii, amenajat la începutul iernii de municipalitatea Piatra Neamţ la Centrul Social din cartierul Speranţa, este ocupat noapte de noapte. Cele două încăperi cu paturi suprapuse ar fi trebuit să ferească boschetarii de gerul iernii, dar iată că nu vremea, ci vremurile îi fac pe bieţii oameni să ajungă să le bată la uşă. De la marginea societăţii, orice oportunitate se vede ca o mană cerească.
Aşa se face că adăpostul este aglomerat în fiecare noapte, cu toate că gerul se lasă aşteptat. Mulţi oameni ai străzii se duc singuri acolo, unde ştiu că sunt primiţi să facă o baie, primesc haine curate şi îşi pot odihni oasele la căldură, pe un pat cu lenjerie curată.
„Ajung aici oameni taraţi, cu afecţiuni pe care nu şi le pot tratra din lipsa resurselor finanaciare, unii au plăgi, alţii pur şi simplu nu au unde să locuiască, iar noi le oferim un pat cald, o masă şi posibilitatea de a se spăla; subliniez că, de câteva zile, aceşti oameni pot beneficia şi de îngrijiri medicale prin grija medicului care asigură serviciul de gardă la centrul de permanenţă din Centrul Social, aflat practic în aceeaşi clădire cu adăpostul de noapte”, ne-a spus Ana Berea, director în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Piatra Neamţ.
La adăpost ajung nu doar năpăstuiţii găsiţi căzuţi pe stradă şi transportaţi cu ambulanţa de cu seară ori pe timp de noapte. Vineri, spre exemplu, pe un pat rămăsese, până la amiază, un bătrânel care nici nu ştia cum îl cheamă. Avea însă la el actul de identitate. Era dezorientat şi nu ştia să spună nimic despre el. Personalul de la Asistenţa Socială a Primăriei Piatra Neamţ i-a găsit familia, pe care a apelat-o şi i-a spus unde-l poate găsi pe bietul om. Şi nu era primul caz de acest gen, după cum ne-a spus personalul de la adăpost.
Vineri, pe la amiază, o femeie care nu avea mai mult de 60 de ani, schimba lenjeria de pe pat înainte să plece. Aşa a vrut ea. Îi era jenă că a ajuns să cutreiere străzile şi să cerşească un blid cu mâncare şi, cu ochii plecaţi, a lăsat curat în urma ei şi dusă a fost. A lăsat să se înţeleagă că va mai veni acolo,că n-are unde în altă parte. A refuzat să spună în ce condiţii şi-a pierdut locuinţa, pentru că oricum regretele sunt tardive, spunea ea, şi n-are sens să mai dezgroape morţii.
Alţi boschetari au ajuns să dezgroape morţii la propriu, în sensul că îşi caută adăpost prin cavourile goale din cimitir. Ziua, se întorc la preocupările lor, fie la cerşit, fie colectează fier vechi ori cartoane de prin containere şi… aşteaptă noaptea.
Geanina NICORESCU