Vorbim noi aici despre casta colecționarilor, o altă lume. Am avut în mai multe rânduri șansa de a sta lângă ei, de a fi printre ei, de a lua masa cu ei. Aici, la Piatra, la București sau la Brașov. Ei sunt itineranți. Colecționari: filateliști, cartofili, numismați, oameni uniți de aceeași pasiune, bine organizați pe plan național și internațional, și primiți peste tot cu aceeași condescendență, curiozitate și interes. Sunt din toată țara, se știu foarte bine între ei, iar periodic, în diverse orașe ale țării organizează aceste Târguri ale colecționarilor, activități destul de complexe, acțiuni cu adevărat culturale, cu simpozioane,expoziții și lansări de carte. Nu-i obligă nimeni să facă așa ceva, este o activitate absolut liberală, deloc ieftină, necesitând cunoștințe acumulate și anumite sacrificii asumate, iar unicul lor imbold este împărtășirea rodului pasiunii lor de o viață: colecționarea și scotocirea prin istorie, îndeosebi a plaiurilor natale.Vorbim aici și despre mândria de a expune colecții coerente, după niște reguli destul de stricte, care nu lasă loc improvizațiilor. În acest context, găsind o singură marcă ce completează o serie filatelică sau o carte poștală care-i lipsea din seria sa despre „Plutașii de pe Bistrița“, să spunem, omul acela, colecționarul, trăiește momente unice de mulțumire. De aceea se întâlnesc, fac schimburi, își cunosc fiecare tematicile. Iar când unii dintre ei expun serii complete sau editează cărți și albume de profil, sunt recunoscuți și aplaudați de ceilalți, primesc diplome de recunoaștere, ceea ce se va întâmpla în aceste zile și la Piatra Neamț, în perioada 8-10 iulie.
Desigur, eu fiind exact opusul lor, fiind prin definiție un risipitor, nu mi-a fost deloc greu să îi înțeleg și să îi admir. Vă voi povesti o întâmplare petrecută la Brașov, împreună cu prietenul Viorel Nicolau, care este, poate nu știați, președintele Asociației Filateliștilor Neamț. Așadar, era o seară plăcută, cu atât mai plăcută cu cât ieșisem, după multe ore de stat acolo, din foaierul hotelului Aro din Brașov, unde participasem la un Târg al colecționarilor. Ne lovise foamea, așa că pașii ne-au îndreptat către un restaurant. Am intrat într-o locantă cochetă unde, am înțeles, se adunau și colecționarii. Cu adevărat, erau cam toți cei prezenți la târg, așezați la niște măsuțe scunde de lemn, pe scaune scunde de lemn, totul fiind comod și plăcut. Ce comandăm? Păi, zice Viorel, cu meniul în mână, ce n-am mai mâncat niciodată: tocăniță de căprioară (sau de cerb, nu mai știu, oricum, cu mămăliguță, afost delicioasă și la un preț decent). De acord! Apoi, tot Viorel îmi indică la o masă un ins, unul dintre cei mai mari colecționari din România, unul dintre cei mai bogați, o legendă vieși morocănoasă care, cu câteva ceasuri înainte, la Aro, dăduse o sumă considerabilă, fără să clipească, pentru o piesă care urma să-i completeze colecția. Oricum, legenda vie arăta, și chiar era, cu un picior în groapă. Tras la față, cianotic, omul studia de minute bune meniul. „A avut recent un atac de cord, doctorii nu-i mai dau multe zile de trăit, dar să fii atent la ce comandă“, mă atenționează Viorel. După o lungă consultare a meniului, omul,care avea un arici în buzunar, a comandat trei ouă ochiuri, motiv pentru care m-am aruncat și eu la meniu: era cel mai ieftin fel de mâncare din acea listă. „Ți-am zis eu?!“.Desigur, personajul a trecut de mult în lumea celor drepți, dar întâmplarea ne poate spune ceva despre extrema la care se poate ajunge când ești virusat de această pasiune.
Dar să revenim la ce se petrece în aceste zile la Piatra Neamț. Deși l-am auzit în mai multe rânduri că s-a săturat, că nu mai face, domnul ing.Viorel Nicolau, organizatorul, a ajuns la a XXIII-a ediție nemțeană a Întâlnirii colecționarilor. Și vorbim aici despre cam 50 de participanți de la București până la Botoșani, de la Reșița până la Chișinău, de la Cluj, Brașov ș.a.m.d., cărora organizatorul trebuie să le fie gazdă bună, așa cum a fost întotdeauna.
Așadar, în perioada 8-10 iulie a.c.,întâlnirea colecționarilor din România va gravita în jurul a două aniversări: 135 de ani de la nașterea marelui artist fotograf AdolphA.Chevallierși 150 de ani ai Casei Regale din România. Recomand pietrenilor (deși nu este frumos) să arate cu degetul. La Muzeu sau la Târgul colecționarilor (sâmbătă, la Terasa Unic) arătați cu degetul orice obiect de colecție care vă trezește interesul: o carte poștală, un timbru, un gramofon, o monedă veche. O să aveți plăcuta surpriză de a auzi adevărate povești ale acestor fragmente de istorie rostite de colecționari.
Cristian TIMOFTE