*Interviu cu profesorul Ilie Onu, șeful Departamentului de fiziokinetoterapie din cadrul Clinicii Micromedica din Piatra Neamț
Reporter: Armonia în dezvoltarea copiilor presupune un echilibru, iar atunci când micuțului îi lipsește ceva – atenție, stimulare, afectivitate – apar dezechilibrele care se observă în ritmul creșterii și prin apariția unor deficiențe.
Profesor Ilie Onu: Da, iar când spunem deficiențe nu trebuie să mergem cu gândul neapărat la boală, ci la o întârziere în dezvoltarea neurologică și motorie a copilului mic. Deficiență și nu retard, cu toate că tehnic vorbind, despre asta este vorba. Însă, orice formă de întârziere poate fi tratată prin kinetoterapie, intervenția psihologului și logopedului și uneori a neuropsihiatrului.
Rep.: Ce ar trebui să-i îngrijoreze pe părinți?
I.O.: Se cunoaște că fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare și orice problemă care apare nu este neapărat în atenția părinților. Aceste aspecte trebuie descoperite de pediatrul și de medicul de familie.
Pentru că nu există medicamente care să înlocuiască mișcarea și vorbitul, aici intervine aportul mai multor specialiști – psiholog și fizioterapeut.
Rep.: Care este rolul psihologului?
I.O.: Din perspectiva mea, psihologul trebuie să evalueze copilul, chiar înainte de neuropsihiatru, ca să se excludă mai ușor componentele de dezvoltare cognitivă în raport cu nivelul de stimulare a copilului.
Psihologul alături de fizioterapeut vor trebui să analizeze atent nivelul inițial de dezvoltare la preluarea pacientului și pe parcursul terapiilor trebuie să discute despre evoluție și progrese. Se pare că doar lucrul în echipă aduce beneficii pacientului și aparținătorilor.
Eu și soția mea, Ana Onu, cea care coordonează practic activitatea Departamentul de fiziokinetoterapie pediatrică de la Clinica Anastasia, facem ca echipa interdisciplinară și toate procedurile să se aplice și să se realizeze de față cu părinții.
Rep.: Prezența părinților este esențială pe parcursul terapiei.
I.O.: Părintele trebuie să asigure copilului climatul de siguranță, noi luptând pentru o terapie fără plânsete.
Părintele trebuie să învețe de la fizioterapeut anumite lucruri ce vor trebui executate în mod repetitiv pentru a stimula copilul. Deci, avem și teme pentru acasă!
Rep.: De ce unii copii ajung să aibă întârzieri în dezvoltare?
I.O.: Se știe foarte clar că lipsa de stimuli întârzie o dezvoltare armonioasă. Copilul sănătos nestimulat va ajunge deficient. Când spun stimulare, mă refer la stimulare senzorială care duce la interacțiunea copilului cu părinții, cu mediul înconjurător, lăsându-l să descopere. Dar cum cotidianul ne rupe de copii și părinții au devenit multifuncționali, ajung să aducă „dușmani“ în casă.
Rep.: Este o încercare de a suplini lipsa, dar de cele mai multe ori acești înlocuitori fac foarte mult rău.
I.O.: Da! Și vreau să atrag atenția îndeosebi asupra televizorului și a reclamelor, a statului prea mult timp în fața televizorului la care sunt obligați copiii, până ajung dependenți, iar când cresc – de telefon, de tabletă, făcând ca universul lor să se învârtă în jurul acestor „criminali” și părinții să nu mai aibă soluții.
Inițial, părintele este mulțumit că odrasla nu plânge și stă cuminte, neștiind că micuțul este stimulat doar dintr-o direcție, fără a avea posibilitatea de a răspunde la sursa de stimul. A se vedea că un copil căruia nu i se vorbește și nu este provocat la dialog, nu va vorbi decât greu și cu ajutor specializat de multe ori. Dar, astea sunt aspecte ce intră în aria de preocupare a psihologilor.
Noi ne ocupăm de reeducarea generală a copilului, motorie, care ajută copilul să treacă prin etapele minimale ale dezvoltării. Exersarea repetitivă va face ca un copil să învețe să treacă prin ele.
Rep.: Este un domeniu foarte sensibil.
I.O.: La rândul meu, în anumite cazuri cer ajutor altor specialiști, dar având o experiență de peste 12 ani în domeniu colaborăm cu oameni cu experiență bogată în recuperarea pediatrică. Aici, la Clinica Anastasia avem tot suportul tehnic al colegilor de la Kineto Dema din București, suport care se va încununa și printr-un curs dedicat recuperării neuromotorii pediatrice ce va avea loc aici, la Piatra Neamț, la începutul lui 2016 și mă simt onorat să anunț că acest curs va fi susținut de profesor doctor Elena Căciulan.
Rep.: Este binevenit acest curs, mai ales că specializarea pediatrică se deschide frumos la noi în ultimul timp. Dar, ați vorbit până acum doar de copilul sănătos.
I.O.: Ei bine, în situația unui caz mai grav încercăm întâi la modul general, poate mai câștigăm ceva din deficiență, pentru că anumite afecțiuni, gen paralizia cerebrală infantilă, se recuperează greu, rezultatele apar târziu și odată cu înaintarea în vârstă a copilului severitatea tulburărilor motorii este accentuată constant. Sunt unii care compensează bine și au o calitate bună a vieții.
Rep.: Până la ce vârstă, în genere, se poate interveni prin kinetoterapie, spre a avea rezultate?
I.O.: S-a demonstrat practic faptul că intervenția timpurie este cea mai bună, cu cât copilul este mai mic, cu atât rezultatele sunt mai spectaculoase. Cu cât crește copilul și asimilează scheme greșite de relaționare și dezvoltare, cu atât ne este mai greu să-l dezvățăm și să-l reeducăm. Așa că orice anomalie – copilul nu stă în funduleț, nu se târâie, nu prinde cu mâna, nu merge – trebuie sesizată fizioterapeutului.
La noi, la Clinica Anastasia, stimularea senzorială, masajul terapeutic, toate mișcările și exercițiile care se execută cu copiii se fac cu personal atent, bine instruit. Spun asta, deoarece nici eu, nici soția mea, nu am face recuperare la copii dacă nu am fi noi înșine părinți, pentru că așa înțelegem cu adevărat și pe copil, și pe părinți.
Cristina IORDACHE