Este Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Mare sărbătoare, multă implicare, nimic nou sub soare! Dacă e să acordăm atenția cuvenită acestei probleme sociale în toate zilele, ar însemna să fim mai înțelegători, solidari față de persoanele în cauză și poate chiar să contribuim la îmbunătățirea calității vieții semenilor noștri aflați în situații speciale. Dar, până una-alta, n-ar fi rău să (re)descoperim câteva aspecte interesante din lumea celor care duc o viață puțin diferită de a majorității…
Eșecul școlar versus performanțele artistice ale copiilor cu dizabilități
Teatrul Tandem lucrează, în prezent, cu Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Alexandru Roșca“ din Piatra Neamț, în cadrul unui program sprijinit de Primărie. Proiectul este unul complex, special creat pentru copii cu dizabilități, proiect pe care Gheorghe Hibovski, jumătatea masculină a trupei Tandem, și-l propune a fi mai mult decât un spectacol obișnuit, adaptat nevoilor și posibilităților acestor copii.
Actorul nu este la prima experiență de acest gen, în echipa Teatrului de Joacă pe care l-a coordonat la Biblioteca „G.T. Kirileanu“ având o adolescentă cu dizabilități despre care își amintește cu sinceră apreciere. „Spre deosebire de ceilalți, era foarte deschisă spre orice experiență. Era ca un burete, absorbea toate propunerile și încerca să execute cât mai bine cu putință, ea având deficiențe de auz și de vorbire. Auzea, dar nu foarte bine, și urmărea mișcarea buzelor, mimica, expresia feței, gesturile, fiind foarte concentrată să nu-i scape nimic. Conștiinciozitatea ei era maximă și avea un entuziasm greu de deturnat. Toate calitățile ei veneau și din faptul că era nevoită să se concentreze pe receptare. Atenția celorlalți fiind distributivă, beneficiind și de auz, își puteau permite preocupări înafara celor cerute de scenă. Greutatea pentru ea era doar de a recepta sarcinile, în rest calitățile ei motrice, expresia corporală, mimica, erau maxime. Știind că are oareșce deficiență față de ceilalți, încerca să dea mai mult pentru a ține pasul cu ei. Foarte deschisă și prietenoasă, avea o strălucire specială în ochi“, spune Gheorghe Hibovski.
Astfel de cazuri fericite nu sunt excepții. Însă, la polul opus, există mari probleme sociale generate de inadaptarea persoanelor cu dizabilități. Una dintre ele este eșecul școlar și, mai mult, abandonul școlar. Despre această realitate a societății noastre am aflat detalii mai puțin plăcute de la Viorica Cucu, psiholog cu experiență al Secției de Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Neamț. „Eșecul școlar este o dificultate întâlnită la copiii cu dizabilități (motrice, mentale, sociale, senzoriale, de limbaj). Pentru părinți este o situație solicitantă și o sursă de stres. Cel mai frecvent părinții ajung la psiholog după recomandările învățătorilor. O evaluare psihologică poate stabili cauza eșecului școlar și modalități de intervenție. E necesară intervenția pluridisciplinară cu echipă formată din pshihopedagogi, psihiatri, psihoterapeuți, învățători, profesori, logopezi și părinți. În ultimul timp este frecvent eșecul școlar ca urmare a unor condiții defavorizantesocio-culturale la copiii cu IQ-ul inferior mediei, eșec finalizat cu abandonul școlar“, a precizat Viorica Cucu.
Militar în scaun cu rotile
Trăgând linie, ajungem la aceeași concluzie: viața e cu bune și cu rele, de multe ori surprinzătoare. Ne naștem diferiți, evoluăm diferit, avem capacități diferite și trăim experiențe… deosebite. Apropo de persoanele cu dizabilități, cărora le dorim la mulți ani și o viață cât mai bună cu putință, zilele trecute, de sărbătoarea națională, noul premier al României, Dacian Cioloș, s-a apropiat de un militar aflat în scaun cu rotile, moment surprins și difuzat de televiziuni. Sunt oameni care se nasc perfect normali și sănătoși, dobândind ulterior anumite handicapuri. V-ați întrebat vreodată de ce aceștia aleg să-și riște viața și integritatea fizică și psihică pentru a lupta, cu atât mai mult cu cât militari români se angrenează în războaie pentru țări străine?!
Cristina MOROȘANU