*„Copiii noștri au fost mereu adevărați ambasadori ai satului Vânători, stârnind admirația publicului de pretutindeni“ * Interviu cu învățătoarea Angelica Iațeșen, coordonatoarea Ansamblului „Șezătoarea“
Ansamblul folcloric de cântece și dansuri „Șezătoarea“ al Liceului Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau“ din Vânători este renumit atât în țară, cât și peste hotare pentru autenticitatea și originalitatea repertoriului și costumelor, dar și pentru performanțele micilor artiști. Reflectând universul satului de altădată, ansamblul „Șezătoarea“ îmbină armonios cântecul și dansul popular cu activitatea specifică șezătorii. Sufletul ansamblului este învățătoarea Angelica Iațeșen, ea însăși o talentată dansatoare, recitatoare și dirijoare, culegătoare de folclor și mare iubitoare de copii. Aflată la finalul carierei sale, Angelica Iațeșen nutrește speranța că truda de câteva decenii, pusă în slujba folclorului, va aduce roadele dorite și că elevii și dascălii din Vânători vor perpetua, la rândul lor, obiceiurile păstrate din bătrâni.
Reporter: Ce anume v-a determinat să vă apropiați de zona folclorului românesc?
Angelica Iațeșen: Dragostea față de locurile natale se știe că pornește din sufletul fiecărui om. Cu toții suntem legați puternic prin fire nevăzute de locurile natale, de oamenii, limba și obiceiurile pe care le purtăm în suflet toată viața. Atașamentul față de tradițiile și obiceiurile folclorice mi-a fost insuflat, încă de pe băncile Școlii Vânători, unde am fost elevă. Învățătoarea și diriginta mea au fost primele persoane care m-au învățat multe din cântecele populare autentice, pe care le-am transmis, la rândul meu, ca învățătoare. Am continuat să fiu eu însămi dansatoare, recitatoare, dirijoare, atât ca elevă a Liceului Pedagogic, cât și ca învățătoare, mai târziu.
Rep.: Vorbiți-ne despre începuturile ansamblului „Șezătoarea“.
A.I.: Încă din primii ani de activitate, am înființat grupuri de dansatori, formate din școlari și preșcolari, care au obținut numeroase premii de excelență în zona Moldovei. În preajma anului 1990, am început să organizez o șezătoare, în care copiii lucrau, cântau și dansau, așa cum făceau bătrânii satului pe vremuri. Treptat, grupul nostru s-a mărit, formând un adevărat ansamblu care și-a dat singur numele, prin ceea ce făceau membrii săi. În anul următor, am avut multe satisfacții datorită aprecierilor pe care copiii le-au căpătat pentru prestanța lor. O astfel de satisfacție am avut în 1993, când am participat, alături de Centrul pentru Cultură din Piatra Neamț, la festivitatea de la Alba Iulia închinată împlinirii a 75 de ani de la Marea Unire. Deși copiii noștri aveau doar 10 ani, s-au prezentat minunat, acest eveniment dând aripi activității noastre.
De remarcat că prima condiție pentru înscrierea în ansamblul „Șezătoarea“ a fost, încă de la început, obținerea rezultatelor foarte bune la învățătură. Acești copii erau primii la învățătură în clasele lor, iar acum sunt fruntași la facultățile unde studiază. Un merit deosebit în continuarea activității lor l-au avut fostul inspector general Emil Creangă și fostul primar al orașului Târgu Neamț Decebal Arnăutu, care ani de-a rândul au susținut copiii pentru a merge în tabere la mare. Acolo, participarea ansamblului „Șezătoarea“ la festivalurile de folclor a fost un adevărat imbold pentru ca micii artiști să-și continue activitatea, cu și mai multă forță și bucurie.
Rep.: Performanțele ansamblului au fost apreciate, de-a lungul timpului, prin numeroase premii și distincții. Ne puteți enumera câteva dintre acestea?
A.I.: Am obținut premiul I la diferite concursuri și festivaluri, fiind apreciați în mod deosebit de regretatul dirijor Vasile Spătărelu, care a fost încântat de originalitatea repertoriului, de naturalețea interpretării și de autenticitatea costumelor noastre populare. De altfel, Vasile Spătărelu este cel care ne-a îndrumat să participăm la Festivalul Internațional „Moștenite din bătrâni“ – Vorona, unde am obținut, ani la rând, premiile I, II și premii de excelență. De asemenea, la prima ediție a Festivalului „Cântă bucium pe Ceahlău“ – festival folcloric de excepție, dedicat interpreților vocali și instrumentali, formațiilor și ansamblurilor folclorice reprezentând școlile generale și liceele din toate județele Moldovei – am obținut trofeul. Juriul a apreciat în mod deosebit autenticitatea costumelor, fiecare copil prezentându-se pe scenă îmbrăcat în costumul din lada de zestre a bunicii
Rep.: Spuneați mai devreme că ansamblul îmbină dansul și cântecul popular cu obiceiul tradițional al șezătorii. Se mai organizează astăzi șezători în zona Vânători?
A.I.: La începutul activității mele, am luat legătura cu bătrânii satului, care au venit în mijlocul nostru cu multă dragoste, familiarizându-i pe copii cu toate instrumentele folosite pe vremuri în șezători, cum ar fi sucala, vârtelnița sau războiul de țesut. Ei i-au învățat și să lucreze, dar și să cânte, iar copiii au prins drag și mai mare de aceste întâlniri, care îmbinau activitatea din șezătoare, cu dansul și cântecul. Din păcate, astăzi nu se mai fac șezători. Bătrânii satului au murit și astăzi nu mai are cine să ducă mai departe acest obicei minunat. Pe cât putem, noi încercăm să inițiem copiii în activitățile casnice din trecut, ca să nu se piardă complet tradițiile. Sperăm ca obiceiurile să fie duse mai departe de membrii ansamblului, care au predat ștafeta din generație în generație. Astfel, o satisfacție imensă este faptul că astăzi, între membrii ansamblului „Șezătoarea“, se numără copii ai foștilor membri ai ansamblului…
Rep.: De ce este important să cunoaștem și să perpetuăm tradițiile populare?
A.I.: Oriunde au ajuns copiii din ansamblul „Șezătoarea“, în țară sau peste hotare, au impresionat prin folclorul local, care nu este altceva decât o carte de vizită a noastră în lumea întreagă. Copiii noștri au fost mereu adevărați ambasadori ai satului Vânători, stârnind admirația publicului de pretutindeni.
Rep.: În prezent, ce activități desfășoară ansamblul „Șezătoarea“?
A.I.: În prezent, ansamblul este format din copiii clasei mele, alături de care am participat, recent, la o întâlnire a liderilor de sindicat din țară și din Republica Moldova, invitații ajungând și la Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau“ din Vânători, unde membrii ansamblului au prezentat un minunat program artistic. Invitații au fost deosebit de impresionați, au plâns, au dansat și au cântat împreună cu cei mici! Cred că secretul reușitei a fost faptul că am pus mereu foarte mult suflet în tot ceea ce am făcut, între mine și copii existând o compatibilitate perfectă.
Din păcate, acesta este ultimul meu an de activitate, dar las în urmă două culegeri de folclor, foarte bine documentate și apreciate, culegeri care pot fi un model pentru cei care vor duce mai departe activitatea ansamblului. Este vorba despre culegerile „Pe-un picior de plai. Folclor din Vânătorii-Neamțului“, de Angelica și Mihai Iațeșen și „Vânătorii Neamțului, păstrători și căutători de comori“. Vreau să amintesc faptul că un rol deosebit de important în activitatea noastră l-a avut poetul Grigore Vieru, care ne-a lăsat și „Imnul comunei Vânători“, o poezie dedicată nouă, dar și Grigore Leșe, care a făcut o emisiune întreagă despre ansamblul „Șezătoarea“.
Îmi doresc din toată inima ca ansamblul „Șezătoarea“ să supraviețuiască timpurilor pe care le trăim și să reprezinte pentru generațiile care vor urma o adevărată oază de cultură și folclor autentic românesc.
(Notă: Noi ne dorim ca doamna învățătoare Angelica Iațeșen să mai rămână în mijlocul elevilor din Vânători, îndrumând mai departe ansamblul „Șezătoarea“, cu talent, dragoste și dăruire, așa cum a făcut-o în ultimele decenii. Sperăm că artiștii din Vânători vor continua să încânte publicul din țară și de peste hotare, demonstrând că obiceiurile și tradițiile nemțene sunt astăzi mai vii ca niciodată.)
Irina NASTASIU