*Puţini agricultori nemţeni mai cultivă soiurile autohtone româneşti, care păstrează amintirea copilăriei
Ieri, am rămas plăcut surprins când pentru prima dată în această vară am văzut o grămadă de roşii mari, autohtone, din soiul „inimă de bou”, cu miros specific de grădină, aşa cum îl ştiam din copilărie.
Legumele cu pricina, soi tradiţional românesc, erau puse de comerciant într-un colţ de tarabă, parcă un pic ascunse de privirea muşteriilor care forfoteau curioşi printre mesele Pieţei Precista. În schimb, alte legume „tronau” chiar la vedere, în detrimentul celor gustoase, fără chimicale. Chiar dacă pieţarii le vindeau la preţ dublu faţă de celelalte roşii (cu 6 lei kilogramul), marfa avea cu adevărat valoare. În afară de aceste legume, în aceeaşi piaţă am văzut şi roşii lipoveneşti (sau cel puţin aşa le etichetau comercianţii), care se dădeau cu 5 lei kilogramul. Apoi, mai erau soiurile obişnuite, ce se comercializau şi cu 3 lei kilogramul.
Ne-a atras atenţia şi porumbul crud în lapte, la un leu bucata. Iar clienţii se înghesuiau să-l cumpere. După distrugerile de la Piaţa Mare, micii afacerişti din capătul celălalt al oraşului spuneau că vânzările aproape au rămas aceleaşi, iar clientela mai-mai că a rămas neschimbată.
„Nu se cunoaşte vreo schimbare majoră. Au apărut câţiva bătrânei de prin zonă, care până nu demult mergeau la cealaltă piaţă, când de fapt şi preţurile puse de noi sunt acceptabile, şi vă pot da câteva exemple. Ardeii graşi verzi îi dăm cu 2 sau 3 lei kilogramul, iar pepenii, cu un leu şi douăzeci de bani kilogramul. Şi preţul la vinete este acceptabil, respectiv 3 lei kilogramul. Şi atunci, vă întreb, unde este diferenţa de nu vine lumea la noi? În general, marfa comercializată este românească. De exemplu, fiul meu vinde roşii de cultivate în solar”, a spus Mihai, un comerciant din Piaţa Precista.
Rămâne de văzut dacă se va merge pe acelaşi trend, cu produse româneşti şi nu cu legume pline de chimicale, cultivate pe vapoare.
V. ANDRIEŞ