*Pe data de 5 mai 2006 s-a stins din viață academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta. În ultima parte a vieții, remarcabilul om de cultură se retrăsese la Mănăstirea Văratec
Data de 5 mai ne amintește de una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii române contemporane, academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga. Acum 10 ani, pe data de 5 mai 2006, la vârsta de aproape 86 de ani, Zoe Dumitrescu Bușulenga se stingea din viață la mănăstirea Văratec, unde se retrăsese de câțiva ani, sub numele monahal de sora Benedicta. A fost înmormântată, potrivit dorinței testamentare, la mănăstirea Putna, unde e înmormântat și Ștefan cel Mare, slujba religioasă fiind oficiată de preoții mănăstirii, în frunte cu IPS Pimen.
Născută pe 20 august 1920, la București, Zoe Dumitrescu Bușulenga a absolvit Școala Centrală din capitală, înscriindu-se la Conservatorul „Pro-Arte“. După propriile mărturii, a fost un copil foarte bolnăvicios, motiv pentru care a trebuit să renunțe la cariera muzicală.
După ce a obținut licența în filologia engleză și germană, a dobândit-o și pe cea în științe juridice. În 1948, a fost numită asistentă la Catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității București. În 1971 a devenit profesor universitar, iar în 1973 – șefă a catedrei.
„Nu mi-a plăcut școala defel!“ – mărturisea, în același interviu, profesoara. „Cum nu-mi place nici acuma! Nu mi-a plăcut niciodată! Mă întrebau toți: «Ce vrei să te faci când o să fii mare?» «Orice vreau să mă fac, numai profesoară nu!» răspundeam. Profesoară am fost! Pe de altă parte, îmi spuneau unii: «Unde ai vrea să stai când o să fii mare?» «Oriunde, numai pe Calea Griviței nu!» Și acolo am stat aproape toată viața!“ („România literară“, numărul 37/2008).
A fost redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu“ din București, pe care l-a condus din 1973. Totodată, a fost redactor-șef al publicațiilor academice „Revista de istorie și teorie literară“ și „Synthesis“.
O personalitate de tip renascentist
Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost un critic literar și un profesor deosebit de apreciat. Este autoarea a numeroase volume de literatură comparată, memorialistică, analize stilistice, istorie literară și istoria culturii, între care se numără: „Ion Creangă“, „Renașterea, umanismul și dialogul artelor“, „Valori și echivalențe umanistice“, „Antologia poeziei românești“, „Sofocle – contemporanul nostru și condiția umană“, „Eminescu – Cultură și creație“, „Periplu umanistic“, „Itinerarii prin cultură“, „Eminescu și romantismul german“, „Muzica și literatura“ (trei volume), „Eminescu. Viața – Opera – Cultura“, „Pagini engleze“, „Portrete“.
În semn de recunoaștere a meritelor sale, a fost aleasă, în perioada 1990-1994, vicepreședinte al Academiei Române, a fost membru al Académie Européenne des Sciences et des Artes și al Academiei Europaea. A fost distinsă cu premiul special al Uniunii Scriitorilor, precum și cu premiile „Herder“, „Adelaide Ristori“ și „Pleiade“.
În anul 2003, președintele Ion Iliescu i-a acordat Ordinul Național pentru Merit în grad de Ofițer pentru întreaga activitate și contribuție la studierea, conservarea și promovarea patrimoniului cultural românesc.
Gânduri către tineri: Reflecții despre tradiție și model
„În urmă cu un an, am susținut o prelegere în care am vorbit și despre Eminescu. Ceea ce le-am spus tinerilor de acolo a stârnit în ei o stare de spirit specială. Când am terminat, băieții din ultimele clase de liceu plângeau și veneau să mă sărute… Erau fericiți că l-am reevaluat pe Eminescu. În conferințele religioase, întotdeauna vorbesc despre Eminescu, mai ales că el a fost un exemplu de zbatere între credință și necredință, la sfârșit revenind la credință. Noi umblăm după modele străine, spre niște zone care nu au nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural. Nici ontologic. Ne ploconim la modele din afară, de unde am adus drogurile, dezbrăcările, căsătoriile între lesbiene, între homosexuali, toate smintelile acestea… Dar în fiecare om există și intuiția adevărului. Tinerii așteaptă să li se confirme intuițiile. Iar eu le-am confirmat intuiția și au fost fericiți, pentru că nimeni nu le-a vorbit așa, nu le-a spus lucrurile acestea“.
„Nu se poate trăi fără modele. Tinerii sunt total debusolați. Nu vedeți că toate datele sociologice relevă faptul că sunt tot mai debusolați? Au totuși credința în Dumnezeu și au nevoie de valori. De unde să le ia, dacă nu există acele persoane care să le deschidă drumul către valori și dacă ei aud că tot ceea ce considerăm noi, bătrânii, valori, nu sunt valori, sunt non-valori? Atunci în mintea lor se face o confuzie absolut dramatică, uneori“.
„Am sentimentul că familia nu mai are coeziunea pe care o avea odată. Nu mai e legată de acea căldură, de acel fluid insesizabil care unea membrii unei comunități familiale. Școala ar trebui, părinții pot să infuzeze foarte bine credința, presupunând că ei nu au cultură. Dacă părinții ar fi intelectuali… Chiar dacă unii nu s-au născut cu biblioteca în casă, nici nu au fost educați să se ducă spre bibliotecă“ (sursa: https://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com).
Irina NASTASIU
Intradevar o mare personalitate si un adevarat model…Si daca tot vorbim de modele,sa amintim ca una dintre cele mai bune prietene ale sale a fost doamna profesoara de latina Veronica Vicol,care a trait ultima jumatate din viata tot la Varatec si are in urma cu 3 ani si jumatate la varsta de 96 de ani a plecat la Domnul….Hristos a inviat!