O bătrânică firavă, dar cu mersul drept, ne-a trecut, ieri, pragul redacţiei, cu zâmbetul pe buze, la braţul unei doamne care părea că-i este fiică. “Am venit la dumneavoastră, ajutată de prietena mea, doamna psiholog Liliana Gângă, de la central Social “Pietricica”, unde locuiesc încă de la înfiinţare, cu rugămintea să-mi oferiţi posibilitatea să-i mulţumesc, printr-un articol în ziar, doctorului Buganu Mircea şi echipei sale, de la Spitalul Judeţean Piatra Neamţ, care ma operat de ulcer perforat. Domnul doctor şi întregul personal de la secţia de Chirurgie m-au făcut să mă simt în siguranţă şi m-au îngrijit foarte bine. Domnul doctor Buganu s-a purtat cu mine ca şi cum aş fi fost mama dumnealui, a dovedit multă răbdare şi bunătate”, şia început relatarea Elena Poenariu, asistată la căminul pentru persoane vârstnice din Piatra Neamţ. “Nu am fost niciodată internată în spital şi am mers acolo cu mare emoţie, pentru că urma o operaţie grea pentru mine, la vârsta de 77 de ani. De vreo trei luni de zile nu mă mai alimentam corespunzător şi eram tare slăbită. Doamna psiholog Liliana Gângă m-a rugat să accept să mă internez, m-a dus la spital asistenta social Marieana Apintei, cu acordul şi la sugestia doamnei coordonator de specialitate Ileana Dumitru. Şi dumnealor le mulţumesc din suflet că m-au susţinut, m-au îngrijit şi mi-au redat spranţa că voi fi bine. Acum sunt alt om, pot să mă alimentez cum trebuie, pot să mă deplasez fără probleme. Domnul doctor Buganu m-a pus pe picioare în câteva zile. Pe 10 octombrie am fost externată şi din acea zi m-am gândit în continuu cum să fac să le mulţumesc celor care au avut grijă de mine în spital. Iată că mai există, totuşi, omenie. Nu pot să nu spun şi că am încercat să-l abordez în particular pe domnul doctor, dar a refuzat să accepte altceva decât mulţumirile mele”. Elena Poenariu a lucrat în învăţământ vreme de 20 de ani, a fost şi funcţionară, iar acum îşi continuă viaţa la Centrul Social “Pietricica”. Nu are în spate nicio poveste lacrimogenă; pur şi simplu soţul i-a murit în 2004, singurul copil pe care-l are s-a stabilit în altă ţară şi a căutat compania oamenilor, pe care-i iubeşte de o viaţă. “M-am gândit că poate nu moi înţelege acolo cu unul, cu doi, cu trei oameni, dar cu al patrulea sigur voi avea ce discuta, aşa că… de ce nu? La centru mă simt ca acasă. În acele 3 luni dinainte de operaţie, cât timp nu puteam să mânânc din cauza ulcerului perforat, toată lumea roia în jurul meu: cadrele medicale de la centru mă monitorizau, m-au consultat şi mau sfătuit să merg la spital, de la bucătărie primeam supe şi orice puteam înghiţi ca să numi fie rău, doamna psiholog ma sprijinit, iar doamna Dumitru mi-a facilitat internarea. În spital m-au vizitat nu doar colegele, dintre care una în vârstă de 90 de ani, ci şi doamnele care fac parte din personal- şi amintesc aici doar o parteasistenta socială Apintei, psiholog Liliana Gângă, secretara Liliana Răileanu. Nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor, începând cu doamna director executiv Ana Berea, de la Direcţia de Asistenţă Socială a Primăriei municipiului Piatra Neamţ, care care se ocupă de centrul nostru social şi care este alături de noi la fiecare activitate”, a mai spus Elena Poenariu. Nu am ezitat să facem publice aceste mulţumiri exprimate din inimă de un om cu sufletul frumos, pentru că dincolo de nenorocirile care se întâmplă zi de zi şi pe care vi le prezentămspre informare, ne place să evidenţiem şi lucrurile bune, pozitive, aşa cum au fost ele trăite şi relatate de oameni, pentru oameni.
Geanina NICORESCU