Activități de sezon: cultivarea salatei în solar

17/10/2017

Cultivarea salatei în solarii, mai ales a celei extratimpurii, a câștigat teren și în rândul fermierilor nemțeni. Mai ales că, pe timp de iarnă, salata este o sursă de venit pentru legumicultorii care pregătesc răsadurile de la primele semne ale anotimpului rece, de la finele lunii noiembrie și debutul lui decembrie. Înainte de a semăna salata, trebuie avut în vedere câteva aspecte legate de pretențiile acestei culturi. Prima este legată de sol, fiind nevoie de unul bogat în humus, salata netolerând solurile prea acide. Un alt aspect esențial este lumina, întrucât salata are nevoie de o intensitate a luminii mai redusă în perioada vegetativă, putând suporta la începutul vegetației chiar umbrirea de scurtă durată. În condiții de zi lungă, corelată cu o intensitate mare a luminii, poate forma tulpini florale înainte de a forma căpățăni normale, în funcție de varietatea semanată. Salata are nevoie de un sol bine afânat, curățat bine de resturile vegetale rămase de la culturile anterioare. Se recomandă o fertilizare de bază cu gunoi de grajd, superfosfat și sulfat de potasiu. Alegerea soiului, a semințelor de salată sunt pași importanți pe care legumicultorul îi are de făcut. Se va opta pentru acele varietăți de salată care se pretează la cultivarea extratimpurie, având indicat pe ambalaj faptul că rezită la temperaturi mai scăzute și au germinație bună în condiții mai dificile. Aprovizionarea cu semințe se va face numai de la vânzători autorizați. Salata verde, izvor de vitamine şi nutrienţi Există nenumărate varietăţi de salată verde, de la cea europeană banală, la cea cu frunze încreţite, venită de la poalele Caucazului sau la salata chinezească, cu frunzele moi şi ceva mai groase. La noi, salata verde este singurul elixir amar cu efecte detoxifiante, consumat pe scară largă. Substanţele cu gust uşor amărui din frunzele salatei au proprietăţi cu adevărat miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantităţi mari. Ele stimulează digestia şi metabolismul, drenează şi tonifică ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia („lenea”) organelor interne, curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea anumitor glande endocrine. În medicina monahală, alături de seminţele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar, fiind folosită pentru tratarea unei vaste game de boli, de la simplele colite la temutul sifilis sau cancer. Iată, în continuare, recomandările terapeutice pentru salata verde. Salata verde este izvor de vitamine şi nutrienţi. Cei care consumă salată verde au un nivel considerabil mai mare de vitamina C, E, B6 şi acid folic, nutrienţi-cheie care menţin un sistem imunitar sănătos şi reduc riscul de obezitate, boli cardiace şi alte boli cronice. Unele specii de salată verde, cum este salata Romaine cu frunza crocantă şi lungă, sunt surse excelente de vitamina A, vitamina C, mangan şi crom, conţinând fibre, vitamina B1, B2 şi anumite minerale: potasiu, fier, molibden şi fosfor. Salata verde proprietăţi şi recomandări terapeutice deosebite: îngrăşare, obezitate, igestie lentă, teroscleroza, tromboflebita şi arterita obliterantă, hiperexcitabilitate nervoasă şi sexuală, constipaţie, bolile cauzate de intoxicare.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU