Dacă ar cădea un avion în Neamţ ar fi mai rău ca în Apuseni

* „Cu mult noroc, epava ar putea fi găsită în câteva ore, fără noroc – în câteva zile”, spune Raul Papalicef, şeful Serviciului Salvamont

Mulţi dintre cei care au urmărit la televizor operaţiunea de salvare din Apuseni au spus, pe bună dreptate, că descoperirea epavei avionului pilotat de Adrian Iovan a durat nepermis de mult. Însă, în condiţiile în care, echipele de intervenţie au plecat în căutare cu mâinile goale, atât se putea face. Cu această ocazie, şefii serviciilor de salvare montană, care au discutat între ei, au aflat că ar trebui să deţină nişte receptoare speciale care să detecteze semnalele de urgenţă emise de aparatele de zbor. „Eu nu ştiu cine ar trebui să mă doteze cu aşa ceva, Arafat, Romatsa, nici nu e treaba mea, că protocoalele se semnează la un alt nivel, dar e bine să ai un aparat din ăsta, chiar dacă îl ţii în dulap şi-l foloseşti o dată în viaţă”, a declarat Raul Papalicef, şeful Serviciului Salvamont Neamţ.

„E un receptor similiar celor pentru descoperirea persoanelor prinse de avalanşă. Detectează semnalul de la câţiva kilometri şi, pe măsură ce te apropii, ştii exact unde să sapi. Dacă pică un avion în judeţul Neamţ nu avem nici o posibilitate de localizare a lui într-un timp foarte scurt. La noi sunt nişte particularităţi, în sensul că avem zone muntoase foarte întinse, unde nu există nici o localitate. În Apuseni tot a fost mai bine, pentru că prima comună era aproape şi localnicii care bat pădurea au ştiut unde să caute. La noi, ar fi mult mai rău. Numai dacă pică un Boeing 747, pe ăla îl găseşti, că arde cu tot cu 3 hectare de pădure, dar dacă e vorba de un aparat uşor, cu mult noroc, epava ar putea fi găsită în câteva ore, fără noroc- în câteva zile”.

Localizarea pe baza telefoanelor mobile ar fi extrem de dificilă, de asemenea, pentru că este nevoie de 3 piloni receptori pentru a se putea face triangulaţia (o arie de forma unui triunghi în interiorul căreia să se caute). În judeţul Neamţ sunt foarte multe zone unde nu există decât unul sau doi piloni şi atunci, în loc de un triunghi sigur, se poate obţine o suprafaţă incertă cu latura de 8-10 km, ceea ce este foarte mult ca suprafaţă.

„Am păţit de foarte multe ori să primim apeluri de la turişti rătăciţi şi singurele repere pe care le aveau erau: în stânga pădure, în dreapta pădure şi în sus se vede o stâncă. În cât timp ajungeţi? Păi descrierea asta se potriveşte oriunde. Încotro s-o iei? Trăim totuşi în secolul XXI şi, dacă nu mai vrem ca oamenii care au supravieţuit unui accident de avion să moară de frig sau din cauza şocului traumatic, atunci să fim dotaţi. Detectoarele despre care am vorbit nu costă decât câteva sute de dolari, nu e mare cheltuială”, a conchis Raul Papalicef.

Cristina MIRCEA