*Cererea a fost respinsă
Motivul pentru care fraţii Bogdan şi Răzvan Mararu au cerut schimbarea judecătoarei din procesul privind atentatul din cartierul Vitan este unul de formă, nu de fond. Incompatibilitatea descoperită de acuzaţi se referă, potrivit încheierii de şedinţă în care Tribunalul Bucureşti a judecat cererea de recuzare a completului, pe temeiul legal prevăzut de articolul 48 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală. Acesta specifică faptul că judecătorul este în incompatibilitate dacă “există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată”. Paragraful a fost speculat de fraţii Mararu însă în final nu au reuşit să convingă instanţa. Incompatibilitatea a fost sesizată în legătură cu unul dintre martori: “Preşedintele de complet a viciat audierea martorilor …, din moment ce a furnizat informaţii odată cu întrebarea adresată martorului … ”……”, fiind indicată data la care P.V. (n.n. – Proca Vitalie) a tras în partea civilă, respectiv ….”. Aşadar, faptul că judecătoarea a menţionat data atentatului, o informaţie ce a fost făcută publică exact din acel moment de către anchetatorii sosiţi la faţa locului şi menţionată ulterior în numeroase documente publice, cum ar fi rechizitoriul, pentru a da doar un singur exemplu, este de natură a atrage incompatibilitatea judecătoarei, în opinia fraţilor Mararu. Şi pentru că un singur argument ar fi fost insuficient, ei au mai găsit un motiv în susţinerea recuzării. După cel al interesului faţă de martor, vine cel al dezinteresului magistratului: “Consideră că instanţa manifestă dezinteres în prezenta cauză, având în vedere că inculpatul M.B.A. este trecut în sistemul informatizat ECRIS cu numele de M.B.I..”, adică Mararu Bogdan Anton figurează în ECRIS (n.n. – sistemul informatizat al instanţelor din România) cu alt nume.
Este lesne de observat că motivele recuzării au fost simple fleacuri, iar cele reale nu au fost prezentate, dacă ele există. Reprezentantul parchetului a cerut instanţei să respingă ca neîntemeiată cererea de recuzare: “Consultând înregistrarea audio a şedinţei de judecată, instanţa constată că modalitatea de audiere a martorului … ”……” de către preşedintele completului de judecată nu relevă că există împrejurări din care rezultă că acesta este interesat sub orice formă el, ….. sau vreo … apropiată” se mai arată în încheierea de şedinţă. La final, tribunalul a respins ca neîntemiată cererea și i-a obligat pe fraţii Mararu să achite statului câte 100 de lei cheltuieli judiciare. Rămâne de văzut dacă vor mai contesta decizia, dar dacă doar au vrut să iasă din penitenciar, la fel cum procedează obişnuiţii penitenciarelor, care fac tot felul de cereri la instanţe numai ca să ia o gură de aer, atunci iată că mai şi plătesc pentru plimbare. Or, acţiunea poate fi cu bătaie lungă şi pregăteşte o cerere de strămutare.
Cristina IORDACHE