Ziua Universală a Iei tradiționale românești a fost propusă, anul trecut, de comunitatea online „La Blouse Roumaine” ajungând să fie sărbătorită de românii de pretutindeni pe data de 24 iunie, de Sânziene. Astfel, în 2013, şase continente, 48 de țări, 109 localități şi 143 de evenimente au marcat această zi dedicată României şi românilor. Şi anul aceasta, oameni din întreaga lume vor purta ie, nemţenii fiind deopotrivă invitaţi să se alăture celor care doresc să-şi exprime, în acest fel, solidaritatea faţă de valorile tradiţionale ale poporului român.
Cămăşile tradiţionale de sărbătoare erau realizate, în trecut, în funcţie de perioadă şi de zonă, din diverse materiale. Astfel, până în secolul al XIX-lea se ţeseau din in, cânepă, lână şi borangic, simple sau în combinaţii de fire, la care apoi s-a adăugat bumbacul, pasul următor fiind înlocuirea pânzei lucrate în casă cu pânza de fabrică.
După cum aflăm de la Florentina Buzenschi, muzeograf la „Muzeul de Etnografie” din Piatra-Neamţ, cele mai cunoscute cămăşi femeieşti sunt cămaşa „bătrânească” şi cea cu platcă şi „cu mâneca din gât”. „Primul tip era preferat mai ales de femeile mai în vârstă, având decorul mai sobru, al doilea tip permiţând o bogăţie de forme, prin modul de încreţire la gât sau prin realizarea mânecilor şi a decorului”, explică etnograful nemţean.
Măiestria femeii se oglindea în modul cum erau „împuiate” cămăşile. Pe fondul alb al materialului se broda cu arnici, lânică, mătase, paiete sau mărgele de diferite culori, decorul amplasându-se sub formă de câmpuri ornamentale, cu accent pe părţile vizibile ale piesei: mâneci, gura cămăşii şi pe margini. Pe mâneci, în partea superioară, era dispusă altiţa care era delimitată de râurile care coborau vertical sau oblic, printr-un încreţ de altă culoare. La baza mânecii putea sta o brăţară sau o dantelă „ploiţă”.
„În judeţul Neamţ remarcăm frumoase cămăşi decorate în ajur, la Piatra-Şoimului, rafinat cusute cu mătase la Bodeşti, Negreşti, bogat decorate în jurul Târgului Neamţ, într-o varietate cromatică mai mare în zona Romanului sau mai sobre pe Valea Bistriţei. La nivel cromatic, cel mai frecvent întâlnite sunt combinaţiile de roşu cu negru, roşu cu alb, negru cu alb, galben cu albastru sau negru în diverse combinaţii. Multe cămăşi au decor monocrom, punctat sau nu cu mătase sau paiete – piese de mare rafinament şi valoare artistică. De obicei, acelaşi motiv decorativ era cusut şi pe poale, dând astfel unitate costumului popular femeiesc”, adaugă Florentina Buzenschi.
Ia românească – un simbol al feminităţii universale
În 1940, Henry Matisse a pictat tabloul “La Blouse Romanine”, ia traditională românească devenind astfel un simbol al feminităţii universale. De-a lungul timpului, numeroase personalităţi au promovat peste hotare ia românească. Între acestea se numără şi Smaranda Brăescu (1897 – 1948), personalitate remarcabilă a paraşutismului mondial şi aviaţiei româneşti, recunoscută în epocă pentru dragostea faţă de portul popular, pe care îl considera cel mai potrivit costum de gală, atât în ţară, cât şi în străinătate.
În prezent, din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României fac parte două dintre costumele Smarandei Brăescu, realizate în primele decenii ale secolului XX, expresie a artei portului popular din zona Argeşului şi Sucevei, costume purtate la festivităţi şi recepţii de către celebra aviatoare româncă.
Irina NASTASIU