Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Unul din fenomenele care mă preocupă și m-au preocupat de mult timp, și pe care îl știu destul de bine din teorie, dar, din punct de vedere practie nu am avut ocazia să mă ocup de el, este fenomenul DE CE UN CUPLU NU REUȘEȘTE SĂ ADUCĂ COPII PE LUME, CU TOATE CĂ ÎȘI DOREȘTE FOARTE MULT? De ce dacă medicina a avansat pe linia fiziologică foarte mult, o parte din cupluri nu reușesc să aibă copii? Unii au reușit prin feritilizarea in vitro, dar, totuși, a rămas un procent destul de mare de cupluri, care, nici după toate tehnicile și metodele avansate, nu a reușit să găsesească soluția. Medicina nu a fost suficientă în sine. De ce, în anul 2019, după mai mult de 120 de ani de existență a psihologiei , majoritatea medicilor de specialitate și cuplurile în cauză preferă să meargă pe mâna tratamentelor clasice, care, de multe ori, sunt dure și greu de suportat și aproape nimeni nu se gândește că răspunsul poate fi ascuns undeva în cutia neagră care se numește creier sau RAM-ul, memoria persoanei? Și, undeva din întâmplările din trecut sau chiar dinaintea nașterii omului, posibil că acest fenomen de creație să fie influențat în modul cel mai subiectiv de lucruri care sunt ascunse în subconștient. O să spun, de la început, că metoda și tehnica cu care eu lucrez cu pacienții, în mare măsură se ocupă cu subiectivitatea omului și cu lucruri care nu sunt văzute și înțelese și deschise la fiecare om în mod clar. Eu presupun că există în lume ideea că omul trebuie să se perpetueze ca specie, pentru a crea continuitatea, că omul are o misiune să se înmulțească. Oare, dacă asta e voința Dumnezeiască, de ce nu toți putem să facem acest lucru? Dacă scot un procent destul de semnificativ de probleme medicale care țin de femeie și de bărbat dar în mod separat, e pentru că nu este cazul să le dezbat în acest articol. Eu mă refer la acele persoane care nu au nici o problemă medicală și totuși, nu pot, pe parcursul a ani de zile, să aibă copii. Acest articol încearcă să înțeleagă care sunt problemele psihologice, ce poate să aducă în mod ascuns, conflicte în direcția de a procrea? În primul rând, eu nu mă refer la acele persoane care nu vor să aibă copii, ci la cupluri în care ambele părți își doresc cu ardoare să aibă copii. Unul din motivele cele mai puternice, este atunci când unul din cuplu vrea și nu vrea…declară ca vrea, dar, în aceeași directie ori mai aproape de conștient, îi este teamă de responsabilități mai mari decât poate duce. Îi este teamă că nu o să poată din punct de vedere financiar să crească un copil cât mai bine. Îi este teamă că el/ea nu simte că poate să fie mama/tată bun, și când întrebi de ce, rămâi surprins când ți se spune că nu vrea să pățească copilul lor ce au pățit ei personal, nu simte că este baza puternică de a aduce un copil pe lume și de a-l crește (cu mulți ani în urmă, o pacientă de a mea, mi-a zis prin metoda hipnotică că ea este în lume dar ea nu simte că trăiește, ea simte că mama ei o coordonează și ea face numai ce îi spune mama ei. Mama ei este în vârstă și nu poate să aducă un copil pe lume în baza bătrânei ei mame). Sunt cupluri în care, unul din ei, din motive egoiste, cum ar fi carieră, la femei – aspectul fizic cum ar fi silueta, lăsarea sânilor -, alte preocupări, în subconștientul lor, este un refuz total să aibă copii ca să nu deranjeze zona lor de confort. Linia subiectivă de subconștient, se leagă și de cuvântul dominanță și control, când unul din ei, în mod subiectiv refuză să participe și să colaboreze să aducă un copil în lume, pentru că perechea lui vrea foarte mult, și el, ca semn de răzbunare, își permite să refuze în subconștient. Părinți cu stima de sine scăzută, care au avut de suferit în relația lor cu părinții și care au simțit că nu sunt iubiți de părinți, o parte din ei sunt marcați de acest lucru și refuză în mod clar în subconștient să aducă copii pe lume. O altă problemă care ține de acest fenomen este identitatea personală și sexuală a uneia din perechile cuplului. Sunt persoane care nu au o identitate sexuală clară. Mă refer la femeia ca femeie, cu hormoni masculini mai multi decât cei feminini. Sau bărbați feminini. Bărbați cu tendințe homosexuale latente sau active, lesbiene, persoane cu transformări sexuale ca transgenderul. Pentru ei, acest fenomen este foarte frecvent. În cercetările psihologice care s-au făcut în ultimii ani, s-a descoperit că un cuplu în care cel puțin unul din ei a avut probleme de identitate sexuală, a avut și probleme cu procreerea. Trebuie spus că până acum ne-am ocupat cu partea ascunsă și subiectivă a perechii. Dar, un procent destul de mărișor se leagă și de condițiile și tehnicile de a face dragoste sau relații sexuale. Din momentul când dragostea și relația sexuală nu mai este un scop al cuplului, din momentul când se rărește frecvența relațiilor sexuale, sau din contra, este prea mult, când doar unul decide cum și când va fi, și în ce poziții, există riscul ca la persoane care au acest conflict dar au și probleme limitate cu partea medicală ( la bărbați calitatea spermei iar la femei calitatea ovului, construcția uterului etc) să nu poată să conceapă. Am auzit un cuplu care a fost la mine și care mi-a povestit că femeia vrea foarte mult să facă și să reușească să procreeze, soțul era mai rezervat. Ea și-a luat concediu special, și au plecat împreună pentru a avea cât mai multe relații sexuale. Ideea lor era că la urma urmei, o să se prindă. Greșeala cea mai mare pe care au făcut-o ei dar și sistemul medical care impune persoanelor să aibă relații în zilele specifice, e aceea că nu se dă atenție subiectivității individului și la faptul că s-ar putea că în cazul în care intenția este mai mare, așteptările sunt mai mari, cu atât eșecul este mai mare. Relații sexuale trebuie făcute nu prin calendar pentru un copil, ci mai mult spontan și să lege simțurile și spontaneitatea ambilor, fără condiționarea unui rezultat pozitiv. Dacă tehnica și poziția sunt bune (ca să fie comod și confortabil ambelor părți dar și să existe o pasiune reală, ca totul să meargă perfect, în strânsă uniune cu ovulele, altfel, cantitatea poate să fie mica lentă, nesemnificativă), există posibilitatea ca pasiunea dragostei să ducă la spermatoizi mai buni și la o viteză de ieși mai rapid decât în alte condiții. În acest cazu, acuplarea cu rezultatele scontate poate fi mai sigură. Până astăzi, nu înțeleg și nu am înțeles de ce majoritatea cuplurilor preferă să meargă imediat la tratamentul medical, în loc să încerce tratamentul psihologic, pe metode subiective (cum ar fi metoda lui Karl Rogers sau a mea). Am încercat, prin acest articol, să spun că psihoterapia individuală este foarte utilă la perechile care nu au reușit să procreeze – de multe ori se folosește și psihoterapie de cuplu – dar, ideea nu se sfârșește din momentul când femeia a rămas însărcinată. Pentru că, în timpul sarcinii, există fenomene psihologice ca depresia, schimbări comportamentale unul față de celălalt sau stări agresive care se leagă foarte tare de aceeași decizie, de a face un copil. După naștere ori în timpul nașterii există și acolo posibilitatea ca nașterea să fie problematică – încă o data, din punct de vedere subiectiv mai ales la femeia care nu este împăcată psihologic de a aduce un copil pe lume, există posibilitatea de de a naște greu sau complocații medicale care se leagă de acest fenomen. Și dacă nașterea a trecut cu bine, începe o perioadă care poate fi problematică la bărbați și la femei care nu s-au împăcat cu ideea și duc la depresie post natală, pasivitate sau la bărbați, fuga de responsabilități, fuga de acasă cât mai des, evitarea unei relații normale de familie, căutarea iubirii în alte locuri. Așa că problema începe înainte de a se naște copilul, cu intențiile si subiectivitatea fiecăruia din pereche, legate de procreere. Un subiect nu am atins în acest articol, referitor la faptul că în gena memoriei fiecăruia poate să fie un fenomen care se leagă de procreere și care nu- I permite uneia din părți să reușească să aibă copii, să dorească acest lucru. Aici mă refer la un caz pe care l-am tratat cu ani în urmă, la un cuplu în care ambii și-au dorit foarte mult un copil dar nu au reușit. Cu fiecare am discutat separat. La bărbat a ieșit la iveală un secret și implicit răspunsul. Este vorba de o poveste pe care a auzit-o el de la bunica lui. Ea i-a povestiti că a rămas însărcinată cu mama lui și că într-o zi s-a întors bunicul lui acasă beat, s-a legat de bunica lui și a bătut-o, inclusiv în burta în care ținea copilul. A reușit să nască dar, mama lui, datorită acestei bătăi, a avut probleme medicale serioase care i-au creat lui o teamă că acest lucru i s-ar putea întâmpla și lui, și copilului său. Aștept sugestiile și comentariile dumneavoastră. Dr. MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro