Vasile Tofan, pe drumul cu hârtoape al taximetriei

Te urci într-un taxi şi fie că mergi de 5 sau de 50 de lei, vrei confort şi siguranţă. Dacă alegi o maşină „la bordură”, poţi alege. Dacă faci comandă, nu ştii cine vine. Respectul pentru meserie, pentru cetăţeanul care-şi pune viaţa în mâinile tale, este esenţial în branşă, ne spune un taximetrist care de 15 ani învârte volanul pe străzile oraşului şi încă mai aşteaptă vremuri bune. „De ani întregi nu s-a schimbat nimic ; motorina e scumpă, drumurile sunt proaste, taxele tot mai mari şi clienţi tot mai puţini, pentru că s-a îngroşat rândurile şomerilor, iar la stat nu se mai câştigă ca altă dată”, zice Vasile Tofan.

De ieri dimineaţă şi până la ora 14, când am stat noi de vorbă,  a încasat 25 de lei şi a pus motorină de 30. Până seara spera să adune măcar 40 de lei. Merge atât de prost că la 3 ore abia face o cursă de 5 lei. Asta în cel mai bun caz. Pentru că se poate întâmpla să stea 3 ore şi să ia în sfârşit o comandă, dar să nu iasă nimeni, deci „la loc comanda” la coada rândului, pentru că nici un coleg nu e dispus să-l lase în faţă.

Vasile Tofan are 40 de ani de viaţă şi este unul dintre şoferii care ia în serios meseria care-i aduce pâinea zilnică. Are grijă ca maşina să fie pusă la punct chiar dacă de multe ori costurile de întreţinere sunt mai mari decât câştigul: „Eu vin dinspre Roznov şi vă spun sincer, drumul este foarte rău încolo, plin de gropi, în Gara Veche- nu mai zic, e nenorocire. Anul trecut am investit foarte mulţi bani în maşină, am schimbat motorul cu totul. M-a costat 700 de euro, luat la second, că nu mi-am permis unul nou, am schimbat două injectoare care m-au costat 250 de euro şi turbina. Ca să fiu sincer, stând cu  taxiul de dimineaţă până seara, nu am câştigat atât cât să acopăr toate cheltuielile. Împrumutăm bani de la cunoştinţe şi nu ştim când îi mai putem da înapoi. Şi vin peste noi alte şi alte cheltuieli, avem de plată tot mai mulţi bani la taxe şi impozite, la primărie, la dispecerat”.

Cea mai mare problemă care le pune beţe-n roate taximetriştilor cu acte în regulă sunt „piraţii” şoselelor. Cei cu „şahul pe maşini” pierd foarte multe curse din cauza celor care fac doar curse „la negru”. „Dacă vă duceţi la Metalo, vedeţi că e plină staţia de maşini pirat care merg la Târgu Neamţ, cu doar  7 lei. Dacă vă duceţi spre Bicaz, de la autogară vă abordează şoferii care n-au nici o treabă cu taximetria, dar care vă ademenesc cu 6-7 lei pe cursă, iar dacă aveţi treabă spre Roznov, Borleşti, din staţie de la Piaţa Centrală vă abordează alţii. Au fost date şi amenzi, dar tribunalul le-a anulat, am văzut eu. Pentru că şoferii au zis că duceau rudele cu maşina. Dar să fim serioşi, nu te poţi plimba de 100 de ori pe zi cu câte 4 rude… Reţeaua lor e mare şi la vedere, ne sfidează pe faţă; unii proprietari care au şi câte două maşini, şi-au permis să angajeze şoferi şi fac mai mulţi bani ca noi, bani din care nu plătesc nici un fel de taxe. Noi avem tarif fix, de 2,2 lei pe km şi din puţinii bani câştigaţi trebuie să plătim tot”.

Pensionarii sunt o altă categorie de şoferi de taxi care le cam „strică firma” celor care ţin la prestanţa în faţa clientului şi la siguranţa acestuia. Din păcate, mulţi patroni preferă să angajeze pe taxi bătrâni pentru simplul fapt că-i pot plăti mai puţin, întrucât pensionarii se bazează şi pe retribuţia lunară primită de la stat. „Sunt destui bătrâni care în primul rând nu îndeplinesc condiţiile de sănătate, fie nu văd, fie nu aud”, ne spune Vasile Tofan. „A fost, nu de mult, un caz, un bătrân care în prima zi se certa cu dispecerul că nu auzea comenzile prin staţie, aşa de ramolit era, iar a doua zi… a murit. Ar trebui impusă o limită de vârstă pentru şoferii de taxi, să nu fie lăsaţi toţi moşnegii- mă scuzaţi de expresie- să ne strice imaginea. Sunt o sumedenie de foşti angajaţi de pe la MAI sau de pe unde-or mai fi, care au pensie de peste 17 milioane de lei şi stau de dimineaţa până noaptea pe traseu, iar noi trăim din ăştia 25 de lei”.

Decât să îngroaşe rândurile şomerilor, interlocutorul nostru se „încăpăţânează” să meargă pe drumul plin de hârtoape, la propriu şi la figurat, al taximetriei. În aşteptarea unor vremuri mai bune.