Vasile Mititelu, un mare fermier din Văleni

De mic a simţit “chemarea” pentru animale. “De asta am şi urmat cursurile de zootehnie ale Liceului Agricol din Horia”, s-a “scuzat” Vasile Mititetul, astăzi mare fermier în comuna Văleni. O vreme a lucrat la fostul CAP, ca şef la ferma zootehnică, apoi ca “pianist”, meserie care o practică şi acum. Pentru cine nu ştie, le spunem că se ocupă de însămânţări artificiale la animale.

Când CAP-ul s-a desfiinţat, n-a stat prea mult pe gînduri,  repede şi-a înfiinţat propria fermă zootehnică. Atunci, la drum a plecat cu  doar 5 oi, apoi şi-a “încropit” o microfermă  cu 30 oi, după care, an de an, şi-a tot sporit efectivlele de animale.  Acum, turma sa numără 700 oi şi 200 capre, la care se adaugă 15 bovine, 50 porci  şi 2 cabaline. Caii de rasă sunt un hoby, la care ţine foarte mult, sunt şi foarte frumoşi. Acum are o iapă gestantă pe care, iniţial, a adus-o tocmai de la Sighetul Marmaţiei, iar armăsarul de prăsilă de la Sibiu. Deţine  şi mai mult teren agricol, vreo 120 hectare. Bineînţeles, dispune şi de dotarea mecanică necesară. Mai exact, are 5 tractoare cu întreaga gamă de utilaje agricole necesare la arat, semnat, întreţinerea culturilor, cositoare şi balotiere, precum şi cele utilizate la recoltat. “Musai trebuie să ai  ambele sectoare, vegetal şi zootehnie, ele se imbină.  Dacă n-ai pământ, n-ai de unde da de mâncare la animale. Nu se poate altfel. Cât despre cai, vă spun, de frumuseţe îi ţin. Vând minjii, n-am alt câştig de pe urma cailor. Îi mai folosesc la tras câte un balot ori la fân. Dar nu-i folosesc zi de zi. Caii îmi sunt foarte dragi, de asta îi ţin. Este pasiunea mea. Mânjii nu-i vând oricui, ci doar celor care au pasiune pentru cai. Toată viaţa am avut numai cai buni, de rasă.”

Domnul Mititelu, calm, ne-a povesit multe despre ferma sa, de cum îşi împarte munca cu cei doi fii. Unul e agent agricol la primăriei, celălalt a rămas acasă, să se ocupe de fermă, de utilaje. S-a “cătrănit” de tot, când în discuţie am adus partea financiară.  “Anul acesta a fost cel mai greu din viaţa mea. Am 49 ani, a fost cel mai greu posibil. Ne-a “lovit” greu secetă în vară, dar cel mai năpraznic a fost  cu frigul din iarnă. Am avut foarte multe pierderi la oi. Chiar dacă am făcut un saivan nou, cu cameră pentru fătări, căsuţe pentru locuitul oamenilor, am cheltuit peste un miliard de lei vechi. Investiţiile l-am terminat în decembrie, anul trecut. Deci creat condiţii bune. Din cauza multelor variaţii de temperatură, s-au îmbolnăvit oile şi mieii. Am avut pierderi foarte mare, ca nicodată. Ca să nu mai spun cât m-a costat perioada de stabulaţie, care a fost foarte lungă, de peste 4 luni. Am avut 2000 bloţi de-o tonă de  fân, dar am mai şi cumpărat de 400 milioane lei vechi. Am “băgat” în animale 60 tone de porumb boabe, numai la oi.M-au terminat financiar, sunt descurajat”. Mă bate gîndul s mă reprofilez. Deşi nu pot. Sângele meu, cred, pe jumtate e de oaie, de vacă, de cal… Animalele mi-au “intrat”sânge. Nu pot renunţa de tot.”

Când credea că va ieşi la liman, se va “dezmorţi” cât de cât financiar, a mai primit o lovitură. Una foarte puternică. Trebuie să sacrifice mieii numai la abatorul din Piatra Neamţ. Nu mai contează cît a investit special pentru oi până acum, inclusiv pentru sacrificarea meilor. “Am resepectat normele europene, mi-am făcut cameră de tăiere a mieilor. Mi s-a spus să fac stână europeană. Am făcut stână europeană! Cu gresie, cu faianţă, cu apă curentă! La ce bune, dacă, acum, trebuie să merg cu mieii la abatorul din Piatra Neamţ? Nu mă plâng neapărat pe mine. Dar ce se face un bătrân care ţine 40 de oi, vrea să vândă mierii, să facă rost de bani. Noi, din comuna Văleni, trebuie să mergem cu mieii la abatorul din Piatra Neamţ pentu sacrificare şi după asta să venim la Roman, ca să-i vindem, unde avem “vadul” nostru, cei din  această zonă. Ne pierdem vremea cu abtorul din Piatra, când să mai vindem marfa? Totul ni se trage de la  “povestea” cu  carnea cal. Ce vină am eu?” Nici una! Cu siguranţă.

Ca să nu mai vorbim de noile pretenţii ridicate de ciobani.”Până acum dădeam la pace cu 12 milioane lunar, bani în mână. Plus mâcarea şi banii de ţigări. Acum vor să salte preţul, la 15 milioane. Şi nici nu găseşti. Circulă acum o vorbă prin popor. Dacă e  să cauţi un inginer, într-o comună găseşti 10.  Vreun cioban bun, cu greu găseşti. Acum e luna lor. Începe mulsul la oi, tăiatul meilor, treaba la stâna. Acum e perioada ciobanului când e “fudul”,  ţine la “preţ”. În noiembrie, te roagă, că  vine iarna”.

Foto: Sorin PRUTEANU