* „Pe-aici deja circulă o vorbă: când pleci cu ambulanţa, e bine să-ţi iei şi un preot cu tine, că până la spital nu se ştie”, a spus primarul Sălăgean
Îngrijoraţi pentru viaţa lor, sătenii de pe Valea Muntelui au început să strângă semnături pentru redeschiderea spitalului din Bicaz. Au trecut fix doi ani de la ferecarea porţilor, însă unitatea se află în stare de conservare ca şi cum nici măcar o zi nu ar fi fost în părăsire. Pe paturile din secţii sunt aşezate cearşafuri, instrumentarul este capsulat şi ţinut în condiţii foarte bune, aparatura este zilnic ştearsă de praf, încăperile aerisite, nu-i nici un punct de mucegai în toată clădirea, iar aparatele de ultimă generaţie, achiziţionate cu câteva milioane de euro pentru dotarea neonatologiei şi a radiologiei, cu ajutorul Băncii Mondiale, au rămas neclintită, deşi multe spitale au râvnit la ele.
*”Nu avem nimic de dat. Ne trebuie toată aparatura”
„Spitalul din Bicaz nu este, oficial, închis, asta am spus-o de „n” ori, pentru cine a avut urechi să audă, pentru că nu o dată am primit solicitări de la alte spitale, pentru donaţii de aparatură”, ne-a declarat primarul Nicolae Sălăgean. „Nu avem nimic de dat; ne trebuie toată aparatura şi toate cele 80 de paturi pe care ni le-a cedat Ministerul Apărării, din numărul de locuri de la Bălţăteşti. Cele două echipe venite de la Ministerul Sănătăţii în toamna anului trecut, au confirmat că spitalul este în cea mai bună stare de conservare. Cu toate acestea, unitatea, care timp de 63 de ani şi-a desfăşurat activitatea în cele mai bune condiţii, nu reuşeşte să-şi redeschidă porţile”.
Primarul din Bicaz avertizează autorităţile sanitare că este imperios necesar ca spitalul să funcţioneze, pentru că nu este normal ca un bolnav să fie dus 100 de kilometri la Piatra Neamţ. „Pe văile noastre circulă deja o vorbă: atunci când un bolnav e luat de salvare, i se spune să ia şi un preot cu el, că nu se ştie dacă mai ajunge viu tocmai până la Piatra…”, a spus primarul Sălăgean, referindu-se la distanţele mari de la Dămuc sau de la Borca până la Piatra Neamţ.
* „Când sună sirena, ne facem o cruce mare”
Sătenii de pe Valea Muntelui sunt tare supăraţi şi spun că nu înţeleg cum de zeci de ani a fost bun spitalul din Bicaz şi deodată nu mai are standardul necesar de funcţionare. „Da’ bine că atunci când se făcea încâlzirea cu lemne şi când aparatele erau vechi nu era nici o problemă… Când sună sirena , ne facem o cruce mare, că nu ştim dacă este un caz grav, dacă omul mai trăieşte sau nu până la Piatra… Vă daţi seama? O secţie veche o renovează de 5 stele, apoi o închide. Ce-i asta? Prostie curată!”, spune un sătean din Ceahlău. Oamenii s-au pus pe strâns semnături pentru redeschiderea spitalului din Bicaz, pentru că s-au săturat să fie căraţi la Piatra Neamţ pentru afecţiun şi lăsaţi în plata Domnului, să se descurce cum pot cu transportul până acasă. „Un cumnat de-al meu, dus la spital la Piatra seara, o sunat acasă să spună că i s-o dat drumu’ acasă dar nu are cu ce să vină, nu-i cursă noaptea; şi s-o dus frate-su după el, cu maşina”, a spus o femeie din comuna Ceahlău.
* O mie de cazuri rezolvate în ultimele trei luni de funcţionare
Prin spitalul din Bicaz „bântuie” un administrator care are grijă să nu se aştearnă praful peste nimic din clădire. Aeriseşte încăperile în fiecare zi, ca şi când „mâine” ar începe forfota obişnuită, se îngrijeşte de aparatele, care sunt ţinute în condiţii bune de temperatură şi ferite de umezeală. În magazii a pus lenjeria de pat împăturită la dungă. Maşinile de spălat sunt încă în ţiplă. Totul „se odihneşte” sub ochii vigilenţi ai administratorului; în doi ani nu s-a furat nici un racord, nici un capăt de… tub. Într-o cutie se află un defibrilator cu monitor, nou-nouţ, primit prin Banca Mondială. Mai încolo, pe o masă, stă electrocardiograful, pompele monometrice etc. În ultimele trei luni de funcţionare, spitalul a avut un rulaj de peste 1000 de pacienţi. Cu toate astea, i s-a pus pecetea de „nerentabil” şi a fost închis.
