Se pare că domnul președinte Ionel Arsene a călcat cu dreptul la conducerea unui județ care a fost esențial pentru istoria României din toate timpurile. O demonstrează istoria sa cu fapte pe care le găsiți în cărțile multor autori. Cu modestie, ceea ce nu stă în „caracterul“ conducătorilor noștri de la Cuza încoace, a format un Consiliu consultativ cultural. Lucru extrem de important, dat fiind că toate activitățile umane sunt definite prin „cultură“: cultura agricolă, cultura industrială, cultura organizațională, cultura artistică etc. Întreaga activitate umană, din toate timpurile, a fost definită de „cultură“.
De ce cred că ideea domnului președinte este de lăudat? Din două motive. Primul este acela, cu totul neobișnuit în „democrația“ noastră originală, ca șefii să consulte și să mai țină seama de glasul populației după ce se văd în „fruntea bucatelor“. Al doilea, pentru că demersul dumnealui demonstrează chiar că vrea să facă ceva pentru acest județ și nu, așa cum ne-au obișnuit mulți „șefi“, doar pentru propria bunăstare. Apreciez acest gest ca un om care am fost director timp de 38 de ani și, probabil aceasta s-a datorat, faptului că în tot ceea ce am făcut am ținut seama de părerea celor pentru care semnam statele de plată. De aceea consider că simplul fapt că președintele dorește să se consulte cu specialiștii este un semn că, cel puțin în județul Neamț, spiritul democrației europene, de care vorbim și pe care îl dorim, reprezintă un pas foarte important, aș zice semnificativ, pentru afilierea României la spiritul european. Pentru că nu este destul să fim membri ai Comunității Europene ca să putem afirma că acționăm în conformitate cu spiritul democrației europene. Și, mai mult, tema întâlnirii cu, să zicem, „societatea civilă“.
Nu scriu aceste rânduri ca să obțin ceva. Nu am nevoie de vreo favoare. Am copii stabiliți, cu familia, la casele lor în străinătate. Am locuință, o pensie normală, doi pereți de cărți și o mașină modestă, dar care mă ajută să-mi vizitez, în fiecare vară, copii. Si, desigur, loc în cimitir alături de soția mea. La toate acestea s-a adăugat, zilele trecute, sentimentul că începem să „intrăm în Europa“. Nu prin documente, ci prin societăți, ale oamenilor dar, mai ales, ale celor care ne conduc. Sunt sigur că speranța, ca să nu spun visele mele în ceea ce privește viitorul județului Neamț, se va confirma și, mai ales că se confirmă că în acest județ se scriu, în prezent, pagini importante din istoria României.
Mulțumesc, în numele concetățenilor, domnule președinte!
C.H. ALUPULUI RUS