*la 275lei/mc pietrenii riscă să tremure de frig
Venirea frigului a pus deja în alertă pe nemţeni care caută cele mai avantajoase oferte la lemnele de foc.
Vânzarea lemnului de foc se face în funcţie de unitatea de măsură, cel mai răspândit etalon este metrul cub, dar pe piaţă se foloseşte şi metru ster sau tona. Există diversitate și în oferta de materie lemnoasă: stejar, brad, fag. Lemnele uscate de fag rămân însă la mare căutare, mai ales pentru cei care au centrale termice pe lemn; cei care au rămas la sistemul clasic – soba pot cumpăra şi lemne mai puţin uscate.
Preţurile se pare însă că au luat-o razna. Dacă în vară se găseau lemne de foc de fag uscate cu 200 lei/mc, acum preţurile au urcat la 275 lei/mc.
Oferta ar fi mai avantajoasă la lemnele de brad care se vând cu 100 lei/mc şi 170 lei/metru ster.
Metru ster – acest etalon de măsurare al lemnelor de foc – ridică însă unele semne de neîncredere din partea consumatorilor, deoarece intră şi golurile dintre lemne, pe când metru cub este aşezat fără goluri. Un metru ster are doar 0,7 metri cubi.
Un nemţean cunoscător în achiziţionarea lemnelor de foc pentru iarnă sfătuieşte pe toţi cei interesaţi: ” Dacă cineva vrea să cumpere o maşină de lemne, să ceară distribuitorului să îi aducă lemnele tăiate la un metru lungime; altfel nu acceptaţi pentru că e clar că vrea să te fraierească. Apoi stivuieşti lemnele culcate unul peste altul, măsori înălţimea grămezii şi lungimea şi afli metri steri”.
Pentru un consumator cu sitemul clasic la sobă, cantitatea de lemne necesare pe perioada iernii este de 5-6 căruţe a câte 1 metru cub – astea în condiţiile în care încălzirea se face doar la o cameră şi pentru nevoile gospodăreşti; cei care au ales sistemul de centrale pe lemn consumul de masă lemnoasă este mai mare, de 10 -12 metri cubi, având în vedere că este asigurată încălzirea pentru o suprafaţă mai mare.
Diferenţa dintre alegerea unei centrale pe gaz şi una pe lemne ţine mai mult de comoditatea proprietarului. A avea o centrală pe lemne presupune o serie de incoveniente cum le descrie o pietreancă: ” Dacă ai o suprafaţă mare de încălzit, centrala va fi o mare consumatoare, ceea ce implică o grămadă de bani daţi pe lemne; apoi acele lemne trebuiesc depozitate (ceea ce implică să ai un spaţiu liber pentru acestea), mizeria care se face cu tăiatul şi şansa de a te umple de şobolani, că, de, şi lor le place să aibă o căsuţă. Apoi centrala pe lemn trebuie să fie amplasată într-o cameră splecială doar pentru ea, hornul trebuie să fie într-o stare bună ca să nu rişti să iei foc şi costă cât jumătate din centrală. Iar peste toate, programul de alimentare al centralei poate fi o adevărată corvoadă – unele centrale îl au din 4 în 4 ore, altele mai dotate cu gazeificare se alimentează la 12 ore”. E de înţeles de ce mulţi pietreni aleg varianta centralelor pe gaz sau electrice, la care apasă pur şi simplu pe buton, deşi costurile pot fi usturătoare.
Mihaela Racovanu