* un judecător din instanță face opinie separată de colegii săi
* o altă lege, pentru Vian Ursu și alți câțiva urmași de pe Valea Muntelui se depune, zilele acestea, în Parlament
Pe 30 ianuarie 2015, Vian Ursu, din comuna Borca, a primit acasă o comunicare prin care era înștiințat că tatăl său, erou de război trecut pe monumentul din comuna Borca, nu primește nici un metru de pământ.
”Decizia instanței este definitivă și irevocabilă. A fost ultima încercare. Nu voi comenta eu deciziile Justiției noastre, spun doar că dacă n-a avut și el norocul să-l cheme Paltin Sturza și să-l aibă ca avocat pe Adam! Sau să aibă și el, acolo câteva mii de hectare, nu doar 5, poate așa le primea!”, spune avocatul cauzei, Ghiță Popescu.
13 ani pentru o cauză pierdută
În urma articolului publicat în ziarul Ceahlăul, Vian Ursu a venit la redacție cu hotărârea judecătorească în mână. ”Bunicul meu a plecat cu 4 feciori pe front, s-a dus la război. Doi au murit, doi s-au întors acasă. Noi am fost 4 copii. Patru orfani de război am fost crescuți cu 60 de lei pensie. Ne –am judecat din 2002. Apoi, din nou, în 2005. Șapte ani am făcut drumuri la Operativa din Pitești, de acolo de unde luam dovezile că tata a fost pe front. Culmea, că acolo nu s-a găsit dovada, deși a fost în război”, spune Vian Ursu.
Lipsa acestei dovezi, nu doar în cazul eroului Ioan Ursu, a generat o inițiativă legislativă a tuturor parlamentarilor nemțeni, care, printre altele, stipula ”să se facă dovada și cu martori”, spune senatorul Liviu Bumbu, care cunoaște bine cauza: ”Situația de pe Valea Muntelui este cunoscută. În parte, imposibilitatea ca urmașii veteranilor să intre în posesie, stă nu în erori judiciare. Unele revendicări s-au făcut pe legi greșite. S-au depășit termene. Pentru a fi în ajutorul lor, au existat cel puțin două inițiative legislative: una a deputaților Munteanu și Tărâță, la care au fost co-semnatari toți parlamentarii de Neamț, și una a senatorului Șerban Strătilă. Cel puțin eu de astea îmi amintesc”, declară senatorul Liviu Bumbu.
Inițiativa care ar fi venit în sprijinul a circa 1000 de munteni – cam atâția a numărat senatorul nemțean că ar fi în situația lui Vian Ursu, a fost respinsă tocmai din cauza propunerii ca martorul să fie drept probă pentru dovedirea calității de urmaș. ”Asta ar fi creat un culoar pentru cereri abuzive”, spune senatorul Bumbu.
Problema, pe care a constatat-o și instanța, este că în condiții juridice identice, unele persoane au avut drept, altele nu.
”Cine l-a trimis pe bărbată-tu să lupte la Răsărit?”
Cei 7 ani de drumuri la Pitești au fost tot atâția de umilinți inutile. Printre altele, soția celui mort în război a fost întrebată: ”Cine l-a trimis pe bărbată-tu să lupte la Răsărit?”, povestește Vian Ursu. ”Tot mama era vinovată!”.
Documentul prin care se făcea dovada că este vorba despre un om căzut pe front, a fost găsit la Casa de Pensii. ”Am fost la dl. Pruteanu la Comisariatul Județean. Dânsul îmi spune să mă duc la Casa de pensii și să iau extrasul cu moartea tatei cum că mama a luat pensie de urmaș. Așa am găsit dovada”, spune bărbatul din Borca.
După atâția ani pierduți, s-au pierdut și termenele, și drepturile.
Un judecător face opinie separată
Ultima șansă în justiție s-a pierdut la sfârșitul lunii trecute. Instanța ”respinge pentru lipsa calității procesuale active contestația în anulare formulată de numiții Ursu …etc”. Irevocabilă.
Interesant este că un singur judecător a făcut opinie separată, în sensul admiterii cererii formulate de frații Ursu.
Dincolo de argumentele strict juridice, este de reținut abordarea pe care a judecătoarea a avut-o referitor la acest subiect.
”Uneori, realizarea justiției a demonstrat că pot exista și situații, cazuri, când și hotărârile irevocabile pot fi greșite, motiv pentru care există instituit de legiuitor, prin intermediul contestației în anulare, acest remediu procesual, care poate permite supunerea hotărârii pronunțată unei noi proceduri judiciare în vederea îndreptării greșelilor din activitatea anterioară de jurisdicție”.
Opinia separată, însă, nu produce efecte favorabile asupra urmașilor eroului de la Borca.
Ce a mai rămas de făcut?
Pentru că acest caz, Ioan Ursu, nu e singular pe Valea Muntelui, indiferent de motivele care au stat la baza neintrării în posesie, câțiva parlamentari nemțeni, printre care și senatorul Liviu Bumbu, au lucrat, din nou, la o lege. ”Atât de bine pusă la punct din punct vedere juridic, încât să nu poată fi combătută în Parlament, nici la comisiile juridice, nici în alte comisii. Am lucrat cu foști judecători, profesori, specialiști în materie, astfel încât să aibă toate șansele să treacă”, a spus senatorul Bumbu.
Cât de repede i s-au înapoiat familiei Sturdza cele 27.000 de hectare?
- Un singur an!
În 2005, moștenitorii fostului prinț Sturdza au revendicat 27.143 de hectare în județul Neamt, din care 26.100 pădure, 139 de hectare de poieni și 904 hectare de goluri de munte.
În 2006, în Comisia județeană de fond funciar de la acea vreme, Direcția Silvică a precizat că moștenitorii nu pot primi decât 16.000 de hectare.
Tot în 2006, Comisia Județeană de Fond Funciar a emis titlu de proprietate pe o suprafață de 26.100 de hectare.
Direcția Silvică a atacat actul emis de comisie la Tribunalul Neamț. Acțiunea a fost respinsă.
Familia Sturdza primește, în natură a 26.100 de hectare de pădure, tot fondul forestier a comunelor Ceahlău și Grințieș.
Gheorghe, Eric și Dimitrie Sturdza au constituit un ocol silvic privat pe care îl administrează în continuare.
În 2010, Mihai și Elena Sturdza au vândut restul de 13.000 de hectare din moștenire, către firma Holzindustrie Schweighofer și un fond german de investiții.
Mariana OLTEAN TUDOSE