Tulburarea de alimentație selectivă la copii

Săptămâna aceasta o să mă ocup de una dintre cele mai tinere tulburări de alimentație ce apare la copii și adulți și pe care o mare parte dintre părinți nu o cunosc, dar crează mari probleme și poate conduce la tulburări psihologice puternice. Este vorba despre tulburarea de mâncare selectivă. Și anume, când un copil de la vârsta de 3 ani refuză să mănânce mai multe feluri de mâncare sau acuză lipsa de apetit, ori vomită atunci când gustă sau mănâncă ceva ce nu-i place. Acești copii preferă un tip anume de mâncare, cum ar fi cartofi prăjiți, pizza, hot-dog, lucru ce crează probleme destul de mari în direcția dezvoltării fiziologice și mental-cognitive.

Această tulburare alimentară a intrat în cărțile de psihiatrie și psihologie D.S.M-5 abia în anul 2013 și este o tulburare de alimentație clinică, ea nu este legată de alte tulburări de acest tip precum anorexia și bulimia, în care copiii își doresc să arate bine și consideră că dacă sunt slabi o să le crească imaginea de sine și în acest caz, aceste tulburări au o rădăcină psihologică și apar la o vârstă mai înaintată, când copilul se străduiește să mănânce cât mai puțin. În cazul tulburării de alimentație selectivă este vorba despre sentimentul că este plin, nevoia de a voma, senzația de sufocare și, în cele mai multe cazuri copiii care dețin controlul asupra lor și-o manifestă prin mîncare și prin confruntarea cu părinții lor.

Părinții observă deodată o pierdere dramatică în greutate, probleme la stomac, cum ar fi constipații sau diaree, probleme de gaze la stomac, dureri la stomac din cauza gazelor. Copilul reclamă slăbiciune, lipsa poftei de mâncare și nevoia de a voma. Semnele acestea trebuie să aducă părinții, împreună cu copilul la un medic pediatru sau la un psiholog clinician să depisteze din timp problema. Dacă, în cazurile de anorexie și bulimie, din 10 copii 9 sunt fete, în cazul acestei tulburări de alimentație selectivă, 7 sunt fete și 3 băieți.

Când am ajuns în România, acum 25 de ani, nu țin minte să fi auzit de asemenea cazuri. La naștere bebelușul sugea lapte din sânul mamei, dacă nu era destul lapte, atunci se trece la o alimentație artificială – lapte praf. Cercetările psihologice ne arată că în momentul în care bebelușul a primit laptele matern la cerere și atât cât a avut nevoie, lucrurl acesta l-a dezvoltat către bine, dar au fost cazuri în care problema lipsei de lapte sau problemele de atașament între mamă și bebeluș au condus mai târziu la problemele de alimentație selectivă. Bebelușul sugea până la 1 an jumătate- 2 ani, încet – încet se recomanda să stea pe scaun și să primească sticla de lapte pentru a bea singur. Medicii pediatrii recomandă diversificarea alimentației, începând cu alimente precum fructele și legumele date prin blender, dar și carne slabă. Încet-încet când apar dinții încep să i se dea, pe lângă lapte și mâncăruri mai solide, cum ar fi o banană, măr dat prin răzătoare etc. Numai că trebuie luate în calcul câteva probleme ce pot apărea la anumiți copii:

1.   Probleme motrice – probleme cu musculatura implicată în masticație și care influențează felul ăn care mestecă. La unii copii musculatura se dezvoltă mai încet sau au probleme de mestecare.
2. Probleme fiziologice – medicale cum ar fi cele de apetit, de stomac și intestine și un reflux gastric problematic și care îi creează senzația de vomă și neplăcere. Fructele și legumele aproape dispar din alimentația lor, deși acestea au un conținut bogat de vitamine, minerale și alți nutrienți.
3. Probleme de sucuri gastrice
4. Sensibilitate la anumite alimente, cum ar fi la gluten, ouă, soia, care pot crea iritații, dureri de burtă, constipații sau diaree.
5. Anumiți copii suferă de lipsa de fier- anemie feriptivă care poate să creeze boala Pika care apare atunci când copiii digeră lucruri ce nu sunt comestibile: nisip, pietre, păr, gunoaie etc.
6. Lipsa de serotonină conduce și ea la pierderea apetitului, a energiei și de aici apare alimentația selectivă.

Selectivitatea alimentară apare pe câteva căi: a) tipul de mâncare, fiecare preferă un anumit tip și numai pe acela vrea să îl mănânce lucru ce crează lipsă de vitamine, proteine, carbohidrați etc; b) selectivitate prin culoarea hranei – unii din copii când văd culoarea roșie nu acceptă alimentul respectiv; c) textura mâncării – interesant este că cercetările psihologice arată că din totalul copiilor ce suferă de această tulburare, copiii care dezvoltă diverse forme de autism sunt cei mai predispuși la tulburarea de alimentație selectivă.

Această tulburare de alimentație selectivă are o strânsă legătură și cu situația economică a fiecărei țări și apare în familiile cu o prosperitate mai bună. În urmă cu câteva generații când se punea pe masă un cartof sau o ceapă copiii mâncau cu poftă, dar, din momentul în care s-a diversificat foarte mult alimentația relațiile dintre părinți și copii în care baza principală este comunicarea și hrana a apărut această tulburare. Eu, de exemplu, am crescut într-o casă în care nu puteai să lași în farfurie nimic, trebuia să mănânci totul și hrana nu era atât de diversificată. Alimentația selectivă creează câteva probleme principale:

1. Dezvoltarea motrică cognitivă – afectivă – copilul prin alimentație nu primește toți nutrienții necesari și apar probleme în creștere și dezvoltare
2. Anxietatea socială – acești copii, dar și unii adulți nu pot să invite pe nimeni acasă, să stea împreună la masă sau să accepte ei o invitație la masă. Ei vor fi mereu selectivi, nu se vor simți comod când se va pune presiune pe ei să mănânce, să se străduiască și în acest mod se îndepărtează de oameni până ajung să dezvolte o teamă și chiar fobie socială.

  Unii dintre copiii și adulții cu această tulburare au o sensibilitate crescută la contactul dintre gură și alimente. În gură există papilele gustative care la anumiți copii sunt hiperactive și conduc la evitarea alimentelor cu un anumit gust.

Unul dintre factorii principali care dezvoltă această tulburare selectivă este cel psihologic și anume relația părinte – copil. Cu mulți ani în urmă în cabinetul meu din Israel a venit o mămică cu un băiețel de 10 ani care mi-a zis că acesta este al cincilea și cel mai mic dintre copii săi, că nu l-a dorit, a vrut după 4 ani să-și înceapă cariera, dar soțul a obligat-o și nu a avut de ales. Chiar dacă nu-l iubea și declara că nu l-a iubit niciodată, mama mi-a zis că este hotărâtă să-și facă datoria de mamă și să-l hrănească și să-l îngrijească. Dar, copilul nu “a jucat” cum a vrut mama, era un copil mai special: plângea mai des, mânca mai des, dar puțin și mama, obosită, de desele treziri peste noapte, aproape îl forța să mănânce mai mult, Cu căt îl forța mai mult copilul plângea și încerca să se desprindă de ea. Copilul a crescut, a început să meargă, mama îl punea într-un scaun special, lângă masă și începea să-l hrănească. Copilul nu avea poftă de mâncare, iar mama a început să se simtă vinovată și să-l forțeze din ce în ce mai tare, dar copilul a mers pe drumul lui. Se ferea, plângea, țipa, lucru care a iritat-o și mai mult pe mamă și într-o zi, ea s-a hotărât să-i lege mâinile de scaun cu o sfoară. Copilul s-a revoltat și a refuzat și mai tare, ea îi deschidea gura forțat și îi turna mâncarea pe gât. Copilul nu a învățat să-și dezvolte toate mecanismele legate de masticație: nu știa să mestece corect. Când a venit la mine, la vârsta de 10 ani, nu știa decât să bea apă și nu putea să mănânce, iar spitalul i-a recomandat să meargă la psiholog și să-l hrănească prin injecții. V-am descris un caz dramatic pe care l-am tratat, ca să vă arăt că o mare parte din aceste tulburări de alimentație selectiv apar din cauza părinților, din cauza problemelor lor personale, de iubire, de atașament față de propriul copil, nevoia de a-i da mâncare fără a-și asuma și dorințele celui mic, toate acestea conduc la probleme grave. Nu pot să uit cum fetiței mele, la 2 ani și câteva luni,  îi plăcea să pronunțe foarte des cuvântul NU. Eu ca tată priveam îngrijorat cum fetița mea refuza diversificarea, accepta numai un anumit tip de mâncare, tot ce însemna alimente amestecate, sucuri, sosuri erau refuzate. Eu am decis o confruntare directă, am chemat-o la masă, să stea cu noi și să vadă cum noi mâncăm o mâncare diversificată. Foloseam un pic manipularea când spuneam cu voce ridicată: Uauu, ce gustoasă este această mîncare! Maia, dacă știai tu ce bună este mâncarea aceasta! Dar eu știu că ție nu-ți place, de aceea nu ți-o ofer! Situația a durat cîțiva ani buni, până ce ea singură, la 6 ani și jumătate, a început să mănânce normal și diversificat.

Ce trebuie să știe părinții despre tulburarea de alimentație selectivă?

1. Este un fenomen trecător ce apare mai ales în țările dezvoltate, unde mai bine de 60% dintre copii suferă de această boală. Ea poate deveni mai gravă la vârsta adolescenței, când apar confruntările între copil și părinții săi, dar ea dispare la finalul acestei perioade adolescentine. Numai 1% dintre toți copiii care se maturizează rămân cu sechele și cu această problemă la maturitate.
2. Nu vă confruntați cu copiii legat de mesele și preferințele lor. Respectați atitudinea lor până la capăt.
3.   Un copil trebuie să ajungă la masă când este flămând, altfel el spune că nu îi este foame și noi, ca părinți, ne îngrijorăm. Nu-i bine să-i dăm biscuiți și alte alimente procesate înainte de masă. Fiți modelul copilului dumneavoastră și arătați-i cum e bine să procedeze.
4. La masă puneți mai multe posibilități de alimente și el să poată alege ce dorește și să stabilească și cantitatea. Nu-i puneți în farfurie decât dacă el vă cere.
5. Nu avem voie în cazurile de tulburare alimentară selectivă să pedepsim copilul sau să-i creem sentimentul de vinovăție. Luați problema în proporțiile ei și gândiți-vă că totul este trecător. Fiți pozitiv față de el și în scurt timp veți vedea rezultatul.

Aștept sugestiile, like-urile și comentariile dumneavoastră.

 Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: dritzhakmiron@gmail.com
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro