* Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Astăzi vom discuta despre una dintre cele mai mari probleme în sănătatea mentală, care ţine de partea afectivă şi de tulburările afective şi care se numeşte tulburarea bipolară sau mania – depresia.
Trebuie să spun că aceasta apare la foarte mulţi oameni în cazul unor schimbări de dispoziţie, dar situaţia la care ne referim, cea mai gravă, apare la un anumit procent din populaţie; 20% din populaţie au avut o tendinţă de felul acesta, sau din când în când, dar nu într-o formă gravă.
Există o scală pe care noi psihologii o folosim – numită scala maniacală, de la hipomanie, până la forme grave; la depresie la fel:
-partea depresivă cronică gravă,
-partea depresivă moderată,
-partea depresivă acută ca fază începătoare şi care poate să fie şi trecătoare.
În urma cercetărilor efectuate s-a concluzionat, că nu există diferenţe între cultura diferitelor popoare, scala este la fel în toată lumea, într-un popor nu sunt mai mulţi mania – depresivi decât într-un alt popor. Ce discutăm acum este ceva universal.
Ce înseamnă situaţia maniacală?
Situaţia maniacală se manifestă printr-o gândire foarte rapidă şi prin aceea că persoana afectată intră într-o activitate şi un comportament foarte repede şi vrea şi face foarte multe lucruri dintr-o dată; are o stare euforică foarte puternică, care este bineînţeles superficială şi simte că este cel mai puternic din lume, că poate rezolva totul; are şi tendinţe să câştige mult, dar şi să cheltuiască fără judecată.
Am avut un caz – o doamnă, care într-un an de zile, fără să fie oprită, a cheltuit 300.000 de EURO. Cei care stau în preajma unui astfel de om, le vine greu să-l oprească, deoarece se enervează foarte uşor, are tendinţe de nerăbdare, el nu este concentrat, ci doar vrea să facă cât mai mult. Ca psihoterapeut m-am întâlnit cu astfel de cazuri, care sunt cotate foarte periculoase, deoarece sunt foarte agresivi şi nu te ascultă, nu te acceptă.
Am auzit şi cazuri nu doar de agresivitate verbală, ci şi de agresivitate fizică faţă de psihoterapeut. Această stare maniacală poate să persiste de la zile, săptămâni şi până la luni. Când familia doreşte să oprească o astfel de persoană este necesară, din păcate, internarea obligatorie.
Îmi amintesc despre o persoană din Israel, care avea aceste stări maniacale – el era medic stomatolog la un spital psihiatric, iar eu eram stagiar la acelaşi spital; era un pericol când intrai la el, pentru că se grăbea foarte tare, era foarte nerăbdător, dar avea şi momente când se închidea în el însuşi, se izola şi intra într-o stare depresivă puternică.
Cercetările ne arată că 25% dintre cei afectaţi de tulburări bipolare grave, dacă au avut parte de un psiholog bun şi medicamentele şi-au făcut efectul, scapă şi pe viitor nu mai au nimic. Însă, la 50% persistă asemenea stări cu remisii. Ce înseamnă remisii? Nu mai apare nici un simptom o perioadă, care poate fi de la câteva luni la câţiva ani. Din păcate în tulburarea bipolară, cu cât creşte vârsta, diferenţa de timp dintre remisii se scurtează. Este interesant de observat, că persoanele care au o stare maniacală, au o creativitate şi o putere imaginativă mult mai mare. S-a constatat că mulţi scriitori se aflau într-o fază de început de tulburare maniacală. Se spune despre Van Gogh că prezenta această tulburare, dar din păcate a ajuns la starea depresivă şi s-a împuşcat. Procentajul din rândul persoanelor care suferă de o tulburare bipolară şi care ajung şi la tentative de sinucidere, este foarte mare.
Cu mult timp în urmă m-a întrebat cineva: „Ce crezi că este mai bine: omul să trăiască echilibrat 100 de ani, dar fără multe evenimente, sau să aibă această impulsivitate şi să trăiască 35-40 de ani?”
Eu, pe atunci, eram mult mai tânăr şi am spus – că dacă ajungi în jurul vârstei de 40 de ani, ce n-a făcut altul în 100 de ani, este de preferat aşa. Dar nu este aşa. Astăzi mi-am schimbat părerea.
S-au făcut cercetări şi s-a ajuns la concluzia, că femeile, în stările afective generale, au de două ori mai mult posibilitatea să intre în tulburări afective, dar în ce priveşte tulburarea bipolară,procentul este aproape egal. De ce? Bărbaţii sunt mult mai maniacali, iar femeile sunt mai mult depresive. Şi pentru că depresia este puţin mai persistentă în viaţă decât stările maniacale, într-un fel se echilibrează.
Sunt două poluri opuse: maniacal – depresiv şi euforie – tristeţe. S-a căutat o corelaţie cu statutul social. Înainte se credea că persoanele care sunt mai inteligente, artistice şi cu un statut mai înalt, sunt mai predispuse la stările bipolare. Nu s-a găsit, însă, nici o dovadă în acest sens. Eu totuşi cred că există o corelaţie cu temperamentul omului – cu cât temperamentul lui are mai multe tentative emoţional – afective, cu atât este mai predispus să intre în bipolaritate.
Cercetătorii au încercat să caute dacă există un tip, un model şi în primul rând s-a avut în vedere modelul familial: o familie foarte competitivă, o familie în care există o discrepanţă mare între temperamentul mamei şi cel al tatălui. Exemplu: În ceea ce privesc banii – unul este foarte larg de mână, iar celălalt este mai strâns la pungă. În acest caz copilul intră într-o confuzie şi nu ştie ce variantă să aleagă. La un moment dat le alege pe amândouă şi de aici începe bipolaritatea. Trebuie să ai şi o predispoziţie de personalitate, să intri în aceste stări bipolare.
Să vorbim puţin despre cauzalităţi.
Abuzurile din copilărie – persoanele care au intrat în manifestări de bipolaritate, au suferit ori un abuz emoţional puternic, ori o depresie dureroasă. Despărţirea creează o lovitură a „eu-lui” şi persoana care suportă despărţirea trece din sfera depresivă, spre starea maniacală, în dorinţa de a-şi dovedi că este puternic, că nimic nu o poate învinge, se ascunde „ca după o perdea” – aceasta este explicaţia psihodinamică.
S-a confirmat de asemenea că, din păcate, există o corelaţie în partea genetică. Dacă unul dintre părinţi sau amândoi au avut manifestări de bipolaritate, există posibilitatea de 55% dintre copiii acestor părinţi, să manifeste şi ei aceeaşi bipolaritate.
Un tratament eficient care a început să fie aplicat încă din secolul al XIX-lea, este bazat pe medicamente – unul dintre acestea fiind Litium. Eu nu sunt un adept al medicamentelor. La o parte dintre pacienţi are efect, însă, la cei la care nu ajută această modalitate de vindecare, se intră pe tratament cu şocuri electrice. Există în România doar un singur spital psihiatric care aplică acest tratament cu şocuri electrice – în Târgu Mureş. Motivul este, că nu s-a dovedit integral eficienţa acestui gen de tratament şi mai ales că sunt efecte secundare destul de mari şi aici intervin şi probleme etice şi morale.
Sunt şi tratamente epileptice care se aplică în cazul tulburărilor bipolare, dar acestea nu te ajută şi atunci intervine a treia metodă şi anume psihoterapia.
Psihoterapeutul trebuie să aleagă acea cale de abordare pentru ca, încet, încet, să-l determine pe pacient să-şi recunoască singur problema. Este foarte greu atât pentru psihoterapeut, cât şi pentru pacient: să recunoşti că ai o problemă, să înveţi să trăieşti cu ea, ca făcând parte din tine. Cel afectat de aceste manifestări bipolare trebuie să se ferească de a folosi acele ingrediente care l-ar putea stimula: cofeină, ţigări, energizante, droguri, alcool, iar psihoterapeutul trebuie să-l ajute să diminueze consumul acestora.
Noi vorbim de dispoziţia de lungă durată. Este foarte important ca în cazul tulburării bipolare, tratamentul medicamentos să fie legat de tratamentul psihoterapeutic. Persoanele apropiate trebuie să facă în aşa fel, încât să-i oprească aceste acţiuni maniacale şi să intervină, pentru a nu mai continua.
Un alt aspect este, să nu le fie ruşine, să apeleze la un psiholog, pentru că este foarte important să nu ţină ascuns. Când este în starea depresivă, trebuie depus tot efortul să-l determinăm să discute. Sper că am atins aspectele cele mai importante ale tulburării bipolare şi că am adus lămuririle necesare.
Cu respect,
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc.B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971