Trei importanţi artişti nemţeni sunt invitaţi să expună, în luna septembrie, la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Pictorii Ştefan Potop şi Dumitru Bostan împreună cu sculptorul Lucian Tudorache, cunoscut pentru bustul lui Eminescu realizat şi expus în faţa Bibliotecii Judeţene G.T. Kirileanu din Piatra Neamţ au onoarea de a fi invitaţi să-şi expună lucrările la Palatul Brukenthal în perioada 4 – 30 septembrie. Vernisajul este programat pentru vineri, 5 septembrie, ora 13. Cu deschiderea răspicat afirmată în ultimii ani către arta contemporană, Galeriile de artă ale Muzeului Naţional Brukenthal găzduiesc în spaţiile dedicate expoziţiilor temporare expoziţia celor trei artişti plastici, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din Piatra Neamţ. Atât de diferiţi ca mod de comunicare, de la tehnică până la expresia artistică, pictorii Dumitru Bostan şi Ştefan Potop, alături de sculptorul Lucian Tudorache vin să împărtăşească publicului sibian un ansamblu al creaţiilor proprii. La o primă vedere etalarea pare frântă în trei capitole diferite, dar o cercetare atentă poate duce la descoperirea subtilei unităţi ce leagă operele acestor plasticieni, acel „glas al pământului moldav”, al tradiţiei artistice a acestui areal cultural cu caracteristici diferite faţă de celelalte provincii ale României, deosebiri clar consemnate în istoria artei româneşti, şi care persistă, într-o anume măsură, până în contemporaneitate, după cum apreciază dr. Iulia Mesea, curatorul expoziţiei. Pentru Ştefan Potop, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Neamţ, prezenţa în expoziţie la Brukenthal are dublă semnificaţie şi poate fi considerată cadoul său la împlinirea vârstei de 54 de ani cu doar câteva zile înainte de vernisaj. Curatorul expoziţiei apreciază portretele lui Ştefan Potop ca având un ritm şi o tensiune care induc o ciudată stare de idiosincrasie în faţa realităţii banale, cotidiene, pe care artistul simte nevoia să o reinterpreteze. Capacitatea sa de observaţie îi dă posibilitatea să identifice şi să redea noi atribute ale realităţii, rămase nedezvăluite, pe care le revelează în formulări alterate şi personalizate. Abordând genul portretistic în lucrări cu câteva efecte suprarealiste, pictorul pare a ne spune o poveste despre sine şi despre umanitate, poveste pe care o ilustrează prin fizionomii expresive, alegorice, stranii, care, oscilând între ironie şi cinism, introduc fine observaţii asupra spiritului uman. Nu se fereşte de critica societăţii contemporane văzute prin tarele ei sociale şi politice, prin personaje ale ei, dar atenţia i se concentrează în primul rând asupra individului, pe care îl reprezintă într-o formă esenţializată, şarjată, vecină cu caricatura, dar mereu expresivă, edificatoare. Cele mai exigente cazuri sunt cele de auto-reprezentare, în care absenţa oricărei inhibiţii duce la devoalări ale unor trăiri sau gânduri la care artistul a ajuns prin severe scrijeliri ale conştiinţei şi dureroase coborâri în abisalul subconştientului. Dr. Iulia Mesea spune despre creaţia lui Dumitru Bostan că pare să stea aproape de tradiţia acuarelei româneşti interbelice prin tematică, manieră, stil şi chiar atmosferă. Peisajul e genul preferat al artistului şi aici se afirmă plenar arta sa. Tuşa abilă stăpâneşte valorile cromatice ale acuarelei, exploatându-i polifonia nuanţelor, în care albul intensifică pe alocuri efectele şi reliefează formele. Figurativul rămâne coordonata constantă a lucrărilor sale şi în pictură, unde de asemenea peisajul (mai ales cel citadin), dă măsura capacităţilor creatoare pe care le desfăşoară. În apropierea pietrei sau a lemnului, Lucian Tudorache se încarcă cu puteri depline. Curatorul expoziţiei de la Sibiu apreciază că artistul stăpâneşte şi respectă materialul, eliberează forma din strânsoarea fibrei sau a cristalelor, îi dezvăluie ascunsele sensuri şi îi insuflă vechi şi noi semnificaţii, rafinat încifrate într-un fel de nou concept-simbol. Înzestrat cu simţul volumetriei şi spaţialităţii formelor, dar şi cu forţa viziunii creatoare, atât de necesare sculpturii monumentale, Lucian Tudorache este în egală măsură pasionat de micro structuri şi de detalii. Întregul armonios este rezultatul înţelegerii importanţei detaliului şi a locului natural destinat fiecărei structuri, iar calitatea formei este potenţată de arta punerii în valoare a calităţilor materialului. În felul acesta, căldura fibrei lemnoase sau duritatea cristalină a pietrei devin suferinţă, bucurie, naştere, metamorfoză, taină, sacrificiu… dar simultan şi idee, gând trăire întrupată în materie. Cristina IORDACHE
