“Copilul din mine” şi „Asumarea responsabilităţilor” prin doctorul Miron Itzach, psiholog principal clinician cu drept de supervizare
În anul doi de facultate, la cursul: “teorii de personalitate” am învățat despre teoria tranzacțională (TA) a lui Eric Berne (1910- 1970). Un evreu născut în Canada cu părinți originari din România. O teorie care atunci ca și astăzi m-a impresionat foarte mult. Voi descrie pe scurt teoria acestuia pentru a fi un punct de plecare pentru a adăuga și un punct teoretic de-al meu care oferă o explicație cât de cât despre o parte de oameni care se îngrașă devenind supraponderali. Berne susține că toată viața este o negociere și o comunicare dintre un individ cu altul. Berne crede că aceeași negociere este bazată pe un sistem arhaic de a cere ce are nevoie a doua persoană și a oferi. Toți oamenii se împart în patru categorii de atitudini diferite: 1. Eu sunt ok, tu nu ești ok! (asta reprezintă la anumite persoane tulburări de personalitate cum ar fi narcisism și tulburări istrionice și altele… ) 2. Eu nu sunt ok, tu ești ok! (reprezină persoane cu tulburări depresive anxioase) 3. Eu nu sunt ok dar nici tu nu ești ok! (prezintă tulburări de personalitate care evită contacte sociale, evită responsabilități și se retrag din viață. Scepticism este un cuvânt care î-i definitivează) 4. Eu sunt ok și tu ești ok! (persoană normală fără probleme psihice) Primele trei atitudini sunt negativiste și el le aseamănă ca o broască în mocirlă care nu face nimic pentru o schimbare. Doar calea de a ieși din mocirlă spre atitudinea a 4-a este calea care face o schimbare esențială a stilului de viață. De la modelul atitudine el creează un alt model de legătură între persoane facând-o pe 3 faze: 1. Legătura și contacte simple cu depărtatre afectivă destul de severă. 2. Continuitatea depărtării și stabilirea depărtării prin faza jocului. Jocul reprezintă pentru fiecare din participanți o posibilitate de apropiere dar și de depărtare, iar prin asta se menține un echilibru rafinat. Ca exemplu: persoana poate să-și păstreze rolul de agresor, iar mai apoi să fie victimă sau să ia rolul de judecător. Unii își păstrează tot timpul rolul alții le schimbă. Aceste jocuri nu fac decât să fie o comunicare între oameni dar nu fac o schimbare majoră la faza de a fi normal. Berne spune că de la vârsta de 3 ani jumătate, copilul învață mai multe jocuri, știe să intre în rolurile pe care le-a învățat și doar dacă va face o schimbare severă, atunci va trece la faza a III -a care se numește Faza intimă. De la vârsta mică cum am spus știe prin ADN-ul său dar și prin părinții lui ce va face în viitor. De multe ori numai când cineva din afara lui poate sa-i arăte că acea “știință a lui ” este incorectă și doar dacă vrea poate să-și schimbe atitudinea și poate devein un om normal. Berne oferă o descriere despre părțile personalității omului )Fiecare om are trei tipuri de personalitate care sunt folosite în cazuri diferite și fiecare om folosește un tip mai adecvat pentru el. ) A. Copilul din mine Prima parte este copilul care este reprezentat prin spontaneitate, impulsivitate, cere să i se facă ce dorește. Acel copil se numește copilul natural. Din momentul când a intrat în legătură cu autoritatea părintească se transformă din copilul natural în trei feluri de copii: 1. Copilul adaptiv care nu dorește să încalce cuvântul părinților făcând tot ce părinții îi cer; 2. Copilul șmecheraș sau “profesorul mic” care aparent primește autoritatea părinților dar defapt face ce crede el; 3. Copilul care refuză să primească autoritatea părinților. B. Părintele critic sau părintele bun (malebil) Persoana care adoptă caracterul de părinte (nu contează ce vârstă are) se încadrează în două tipuri de părinte: 1. Părintele critic care tot timpul mustrează pe altii, se comportă foarte sever și foarte agresiv; 2. Părintele pozitiv, sprijinitor, care oferă suport și susține copilul ajutându-l, dar tot părinte rămâne prin faptul că este mai mare în ochii copilului; C. Adultul matur Adultul matur. El primește toate detaliile și amănuntele. Acesta le analizează pe toate cât mai obiectiv oferind răspunsuri bune fără a intra în panică sau a se enerva. În fiecare dintre noi există un copil, un părinte sau un adult. Acum depinde cum reacționează fiecare la anumite încercări, cu anumiți oameni și pe cine preferă să-l aducă în direcție pe copil, pe părinte care tratează problema între el și alții de sus în jos într-un mod critic sau nu, ori preferă să apeleze la adultul din interior. Dacă luăm cazurile de femei și bărbați care și-au depus kilograme în plus și care nu reușesc sau nu-și doresc să scape de ele, putem vedea câțiva factori psihologice interesanțe bazate pe teoria mea: 1. Copilul și adultul când au început să pună kilogramele i-a fost foarte grea situația când trebuia să-și asume o responsabilitate mai mare decât puterile lui (Dan trebuia să aibă grijă de sora lui, iar Mirela trebuia să fie o mamă perfectă lăsând partea feminină la o parte și axându-se mai mult pe partea maternă). 2. În imaginația copiilor ei cred că pot să-și asume o responsabilitate mai mare și pot deveni un adult dacă pune pe el kilograme în plus . În acest fel devine mare, masiv dând o impresie că este puternic. . În imaginația copiilor dar și a oamenilor persoanelor slabe le poate fi descoperită slăbiciunea interioara, atunci aceştia preferă să se se ascundă în spatele grăsimii. 3. Mâncarea este și un element de energie pe care ne este teamă să-l pierdem. Preferăm să rămânem așa decât să dăm jos acea energie. Alimentația la mai mulți copii este văzută și ca o energie afectivă. De multe ori de la ea primim același sentiment de afectivitate. Din tot ce am scris până acum reiese că majoritatea persoanelor obeze se încadrează în cele trei categorii pe care Berne le-a descris. Ori că cred că sunt atât de deștepți, iar alți sunt proști (acesta este ca un mecanism care i-i ajută sa supravețuiască cu ideea că ei nu cred în ei, preferând să spună că ei sunt buni, sunt ok, alții sunt proști și nu înțeleg). O altă grupă de persoane obeze știu că ei nu sunt ok, știu că alții sunt ok dar nu pot să facă un pas pentru a se schimba și a fi și ei la fel crezând că nu merită sau că le este frică crezând că dacă vor face un pas pentru schimbare vor creea altora probleme iar acest lucru nu și-l dorec. Nu cred că ei sunt ok, dar nici nu văd pe nimeni în jurul lor că ar fi ok. Aceștia preferă să se refugieze si să nu trateze problema cu seriozitate. Din experiența mea, doar când i-au ajus „cuţitul la os” fiind amenințaţi de viață sau moarte, o parte din oameni au acceptat schimbarea și au încercat să slăbească într-un mod constant și nu extremist. Sunt foarte multe lucruri de adăugat la acest articol, sper să mai scriu despre această problemă în viitorul apropiat și să învăț de la voi prin sugestiile voastre. Cu respect, Dr Miron Itzhak, pshilog clinician principal Adresa: Piatra Neamt, Bld. Eminescu, Nr 3, Apt 37, Scara B. Website: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro Email: miron@ambra.ro Tel: 0233-236146 0724-225214 0747-627971 Institut Miron Cabinet Psihologie Cabinet Psihologie Institut Miron Piatra Neamt – psiholog doctor Miron Itzhak PSIHOLOG-DR-MIRON-ITZHAK.RO