Ouăle roşii semnifică sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind astfel elementul definitoriu al Sărbătorii Pascale.
Obiceiul vopsirii ouălor de Paști se regăsește în amintirile florentinului Antonio Maria del Chiaro (1669-1727), secretar al principelui domnitor Nicolae Mavrocordat (1709-1710, prima domnie în Moldova), al Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și al domnului Țării Românești Ștefan Cantacuzino (1714-1715), care au descris multe dintre obiceiurile românilor.
În Moldova, se amintește despre ouăle de Paști în cronica lui Gheorgache, al doilea logofăt de la Iași, în anul 1762.
Ouă decorate cu frunze
În judeţul Neamţ, obiceiul vopsirii ouălor este transmis din generaţie în generaţie, ouăle de Paşti fiind un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei. Culorile sunt naturale şi se obţin din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.
„În zona Neamţului, gospodinele obişnuiesc să culeagă frunze de forme diferite. Frunzele (de pătrunjel, trifori, de măr etc.) unse cu ulei se lipesc mai pe ouăle fierte cât acestea sunt încă fierbinţi. Apoi, oul se pune într-un ciorap de damă care se strânge bine, pentru ca frunza să rămână fixată pe ou în timpul colorării. Apoi, ouăle se pun la fiert în vopsea, la sfârşit rămânând pe coaja lor întipărită forma frunzei. Tot la noi, mai există şi obiceiul vopsirii ouălor în coji de ceapă”, ne-a spus meşterul popular Rodica Ciocârtău.
În trecut, gospodinele strângeau vara plante cu floarea purpurie, pe care le uscau, folosindu-le de Paşti pentru a obţine culoarea roşie. Cea mai frumoasă culoare roşie se obţinea din cojile de ceapă roşie, din frunzele mărului pădureţ sau din şovîrf.
Din flori de tei sau frunzele de mesteacăn seobţinea culoarea galbenă, cu ajutorul viorelelor se vopseau ouăle în albastru, iar pentru verde se întrebuinţa răchiţica.
În diferitele regiuni ale ţării, există modalităţi specifice pentru realizarea ouălelor decorative. Astfel, în unele zone se folosesc ouă fierte, în timp ce în altele ouăle sunt golite de conţinut. Ouăle se decorează cu vopselele în relief (în Vrancea şi Putna Sucevei), se împodobesc cu mărgele (în Bucovina), se fac din lemn (în Neamţ), din lut (în Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).
Legede creştine despre ouăle de Paşti
Potrivit etnologului Ivan Evseev, în Persia, ouăle colorate reprezentau cadoul obişnuit de Anul Nou, în timp ce la noi şi în întreaga arie balcanică şi est-europeană e răspândit obiceiul înroşirii şi încondeierii ouălor de Paşti.
Ciocnirea ouălor vopsite pare a fi un rit moştenit de la primii creştini care îşi dăruiau câte un ou roşu de Paşti, se sărutau şi spuneau „Hristos a înviat!”.
„Oul e un simbol al nemuririi şi al resurecţiei. În mormintele vechi din Rusia sau Suedia s-au găsit ouă de lut. Ca simboluri ale fertilităţii, ele sunt prezente în ceremoniile ce însoţesc semănatul sau culesul roadelor câmpului. Plugarul finlandez le purta în buzunar în timp ce ara şi semăna, estonienii mâncau ouă în timpul campaniilor agricole, iar ţăranii români îngropau cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor la pornirea plugului ori le puneau în desaga cu seminţe.” (T. Pamfile, „Agricultura”, pp. 48, 59).
Mai multe legende creştine explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Potrivit crestinortodox.ro, una dintre aceste legende relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, ar fi spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi.”
Irina NASTASIU